Svetlana Aleksievici

Fotocredit: Margarita Kabakova

Credit foto: Margarita Kabakova

Svetlana Aleksievici s-a născut în 1948 la Ivano-Frankivsk (fost Stanislav), în vestul Ucrainei. După ce tatăl ei a fost demobilizat din armată, familia s-a stabilit în Bielorusia, unde părinții au lucrat ca profesori la sat. A studiat jurnalismul la Minsk, considerând Facultatea de Drept lucrul „cel mai apropiat de o școală de scriere”. Prima ei carte, compusă din mărturiile unor oameni care și-au părăsit locurile natale, a fost retrasă din librării de autorități. Următoarea apariție, Războiul nu are chip de femeie (1985) are la bază interviuri cu femeile care au luptat în Armata Roșie în Al Doilea Război Mondial și a reprezentat o ieșire din cadrele mitologiei sovietice din epocă. Băieții din zinc (1990) cuprinde mărturii ale militarilor sovietici care au participat la războiul dus de URSS în Afganistan (1979 ‑ 1989). În 1997 a publicat Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor, rezultat al unei documentări începute în 1986, imediat după accidentul nuclear din Ucraina. În 2015 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, pentru „scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinței și curajului în zilele noastre”. A devenit astfel unul dintre puținii scriitori distinși pentru nonficțiune.

 

Traduceri în limba română: Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor (Corint, 2015); Soldații de zinc (Litera, 2016); Vremuri second-hand (Humanitas, 2016); Ultimii martori (Litera, 2016); Războiul nu are chip de femeie (Litera, 2016); 

2017-09-28T15:22:19+00:00