Într-un amplu articol publicat în ediţia din 23 noiembrie 2013 a prestigiosului cotidian german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ (FAZ), jurnalistul Dirk Schümer afirmă despre Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT) că „un eveniment de asemenea anvergură şi de o asemenea croială europeană n-a mai existat vreodată în România”.
„Atmosfera internaţională s-a făcut simţită în oraş datorită numeroşilor manageri culturali, directori de festivaluri şi traducători ai literaturii române – şi oamenii fie s-au înghesuit seara în vreo cafenea în aer liber, friguroasă, la o prezentare de carte, fie i-au urmărit, cu sutele, pe poeţi într-o noapte a poeziei. Nu întâmplător numele FILIT îi include şi pe traducători, fiindcă românii aflaţi în zona de margine a interesului european ştiu exact că doar printr-o mediere sistematică pot să mai înainteze spre centrul atenţiei publice. Dan Lungu, care conduce şi Muzeul Literaturii din oraş, a fondat o editură a instituţiei şi i-a făcut accesibili străinătăţii pe autorii români, printr-o antologie în limba engleză”, se mai afirmă în cotidianul german.
În prestigiosul săptămânal german „Der Freitag”, Markus Bauer descrie FILIT drept un „eveniment internaţional cum nici oraşul (Iaşi, n.n.), nici România nu au mai văzut până acum”. Autorul este de părere că literatura română poate avea o şansă mai bună de receptare în Germania datorită scenei culturale pline de viaţă din România, a numeroşilor autori valoroşi, precum şi graţie apariţiei proiectului FILIT.
„ (…) În metropola culturală de la granița cu Republica Moldova, neobositul scriitor Dan Lungu, fost lider al Clubului 8, a înființat, la sfârșitul lui octombrie 2013, FILIT, primul Festival Internațional de Literatură și Traducere, un eveniment inter național cum nici orașul, nici România nu au mai văzut până acum.
(…) Planurile lui Lungu legate de FILIT se potrivesc și cu cele ale orașului Iași de a candida pentru titlul de Capitală Culturală Europeană”, arată Markus Bauer în săptămânalul german „Der Freitag”.
„FILIT este deja, la prima sa ediție, cel mai important festival literar din Europa de Est și pentru următorul an aspiră la consolidarea dimensiunii sale transnaționale”
Ignacio Vidal-Folch în „El Pais“
Articolele citate se înscriu într-o serie consistentă de reflectări pozitive ale festivalului în massmedia străine.
Referinţe despre festival au fost publicate în presa din Germania, Franţa, Spania, Italia, Bulgaria, Olanda etc.
“Să nu uităm că, înainte vreme, Iaşiul a fost capitală. Cum cuvintele şi statutul se impregnează în statui, ziduri, faţade şi temelii, ieşenii şi-au redescoperit, după mai bine de 150 de ani, rolul de antemergători, de corifei, de naratori în fapte, de comunicatori – pe linia lui Alecsandri, Kogălniceanu, Maiorescu – cu toată Europa. Şi cum această redescoperire trebuia să poarte un nume, i s-a spus FILIT. (…)
Importanţa FILIT-ului, într-o rezumare a rezumatului, ţine de câmpul cultural
de desfăşurare, altul decât Bucureştiul, şi de centrarea atenţiei pe consumator, pe cititor, pe receptor, pe beneficiar. De aceea şi logoul ales, un omuleţ stând rezemat/ghemuit/relaxat/captivat cu o carte deschisă în mâini.
Toate strădaniile l-au vizat pe cel care are nevoie să citească sau care trebuie obişnuit, dedat la actul lecturii. Omuleţul cu cartea în mână vorbeşte, ca şi omuleţul lui Gopo, despre problemele lumii contemporane. Cu precizarea că problema diminuării apetenţei pentru citit nu e chiar globală (la Paris, la Frankfurt, la Torino, la Göteborg chiar se citeşte), ci mai degrabă românească. (…)
Ce am constatat la faţa locului? Că au fost voinţă şi putinţă să se întâmple un eveniment cultural important, că mult hulitul – în general – factor politic şi instituţional a alocat pentru cultură o sumă importantă, ştiind că roadele vor veni în timp; că iată, nu numai Consiliul Judeţean Alba, prin Ioan Dumitrel, dar şi Consiliul Judeţean Iaşi, prin Cristian Adomniţei, îşi ştie foarte bine misiunea, că nişte scriitori, urmuzieni aproape când le-a încolţit ideea, pot demonstra disponibilităţi manageriale uriaşe. Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, George Onofrei, atâţia alţii şi armata de voluntari, fără de care detaliile ar fi rămas neacoperite, şi-au făcut datoria aşa cum trebuie.”
Mariana GORCZYCA; “FILIT – o poveste care ar putea continua“, Observator Cultural, nr. 697, 1 noiembrie 2013
“Te uiţi în jur şi te lecuieşti imediat de prejudecata că tinerii nu (mai) sunt interesaţi de lectură: aproape toţi ţin câte o carte în mână, fiecare aşteaptă să-şi vadă pe scenă scriitorul preferat. În a cincea seară a festivalului, după ultimul eveniment, la petrecerea de rămas bun plutea în aer o tristeţe incredibilă: ce-o să fie a doua zi, de dimineaţă, după ce se va fi demontat cortul? Muncitorii începuseră să strângă echipamentele de scenă, iar în faţa cortului, unii invitaţi îşi târau deja valizele spre autocare. În timp ce dansam, universul se dezintegra în jurul nostru. (…)
Apropo de voluntari: echipa e, într-adevăr, fantastică. Mi-au spus-o aproape toţi scriitorii invitaţi: devenea aproape stânjenitor să fii tot timpul dublat de câte un tânăr entuziast, vorbitor de limbi străine, care, pe deasupra, citise şi câteva dintre cărţile autorilor pe care-i însoţea prin oraş. Dacă nu eşti obişnuit cu ele, profesionalismul şi amabilitatea pot să devină stânjenitoare.”
Matei Martin; “Întâmplări din Casa FILIT“, Dilema Veche, nr. 507, 31 octombrie – 6 noiembrie 2013
Adela Greceanu: “M-au impresionat voluntarii, despre care am aflat că au dat concurs – se pare că s-a încercat chiar să se intre cu pile la voluntari! Erau peste tot, mereu prompţi, mereu atenţi dacă e totul în ordine. M-a impresionat cum a fost organizat biroul de presă – George Onofrei şi Florin Irimia ştiau exact ce invitaţi avem şi la ce oră trebuie să ajungă la studioul Radio România Cultural, nici n-am simţit că muncesc, deşi am avut zilnic, cu excepţia sâmbetei, emisiuni în direct. M-a impresionat că FILIT a ocupat Iaşiul, cu bannere plasate pe clădirile mari, cu afişe imense la tot pasul. M-a impresionat că majoritatea scriitorilor şi traducătorilor cu care am vorbit erau mulţumiţi, chiar entuziaşti unii dintre ei – şi se ştie ce cârcotaşi pot fi scriitorii români. Or fi fost şi nemulţumiţi, nu zic nu, dar eu una nu i-am întâlnit. (…) Şi m-am bucurat foarte tare că s-a pus accent, de la prima ediţie, pe traducere. Sper că astfel, cu timpul, FILIT va media relaţii între scriitori români şi editori străini – au fost aici câţiva (Jean Mattern de la Gallimard, suedezul Ingemar Nilsson de la 2244), asumându-şi şi rolul unei agenţii literare. Acum, cel mai important lucru este ca FILIT să continue cel puţin la acelaşi nivel şi pentru multă vreme de-aici încolo. Numai aşa e posibilă normalitatea”.
Elena Borras, traducătoare: “…nu ştiam că mă duc la un festival croşetat în detaliu. Un festival în care fiecare mişcare e gândită şi are un motiv pentru care este aşa, în care voluntarii şi organizatorii au avut multă grijă atât de invitaţi, cât şi de public”.
“FILIT a ocupat Iaşiul“, Dilema Veche, nr. 507, 31 octombrie – 6 noiembrie 2013
“Am auzit pe cineva, zilele trecute, la Festivalul de Literatură şi Traducere de la Iaşi, spunând că dacă FILIT ar fi început mai demult, pe la mijlocul anilor 2000 măcar, multă energie (scriitoricească) s-ar fi economisit şi multă umoare neagră s-ar fi împrăştiat. «Parcă nici n-am fi în România» – mai spunea acea doamnă, obişnuită cu festivalurile literare europene – «lumea zâmbeşte, se bucură de literatură, vorbeşte cu linişte despre viitoare traduceri, vrea să fie în toate părţile, se îmbrăţişează pe stradă…». Iată o adevărată minune, bine coordonată din off de trioul (acum managerial) Dan Lungu-Lucian Dan Teodorovici-Florin Lăzărescu, care-a avut ideea să facă un festival literar european acasă, în România. Acum, când lucrurile s-au încheiat, nu mai e nici o îndoială că au reuşit, în ciuda scepticismelor iniţiale de tot felul, în ciuda periculoasei concentraţii de orgolii auctoriale adunate pentru o săptămână la Iaşi şi poate chiar în ciuda ambiţiei de a face – de la prima ediţie – nu un festival literar printre altele, ci chiar Festivalul Festivalurilor.”
Simona Sora; “Festivalul festivalurilor“, Dilema Veche, nr. 507, 31 octombrie – 6 noiembrie 2013
Gabriela Adameşteanu: “România are puţine festivaluri literare, şi cele care sunt au o mult mai mică anvergură. Nu au existat până acum sponsorii care să înţeleagă miza economică, socială şi chiar politică, pe lângă cea culturală, a unui mare festival literar, organizat după standardele actuale de marketing. Festivalul de la Iaşi aduce laolaltă actorii industriei de carte – scriitori, editori, traducători, public cumpărător, implicându-i în viaţa cotidiană a unui mare oraş. Publicitatea excelentă făcută cu destulă vreme înainte face ca neaşteptat de multă lume să se pregătească să meargă la Iaşi, să vrea să fie acolo, ca la un uriaş şi mult dorit salon monden proustian”.
Ruxandra Cesereanu:“Motivul e simplu. Oamenii au de ce să vină la FILIT: ca să audă literatură bună. Cine nu are bani la dispoziţie să-şi cumpere cărţi (sau nu ştie ce anume cărţi să achiziţioneze), poate veni să audă literatură variată şi de calitate şi să considere (benefic) că ea se găseşte într-o librărie de tip maraton. Nu trebuie să cumpere cărţi, ci doar să-şi facă o plăcere, adică să asculte literatură. Cine nu şi-ar dori aşa ceva? Dacă aş fi doar cititor (nu şi autor), aş miza din plin pe lucrul acesta. Pe de altă parte, ca autor, eu însămi voi audia la FILIT literatura unor confraţi: mă pregătesc cu delicii pentru asta”.
Petru Cimpoeşu: “Tradiţia culturală a Iaşiului merita de mult un festival literar de asemenea anvergură. Dar, vedeţi, deocamdată, acestui festival îi lipseşte tocmai tradiţia. Abia după vreo zece ediţii vom putea spune ce importanţă are pentru literatura română. Pentru moment, deşi e vorba de o iniţiativă cât se poate de lăudabilă, e numai un început. Să vedem cum iese şi mai ales ce urmează. Optimismul meu este unul ponderat şi, dacă îmi permiteţi, un pic circumspect. De vreo 20 de ani, prestigiul social al scriitorului român scade întruna, o tendinţă care nu se poate imputa doar cititorilor sau invaziei mass-media în spaţiul public, ci şi scriitorilor înşişi. FILIT ar fi o bună ocazie de a începe separarea grâului de neghină şi de a oferi o altă imagine a scriitorului – cu alte cuvinte, de a-i reda demnitatea. Am toată încrederea că echipa condusă de Dan Lungu şi Lucian Teodorovici – ei înşişi scriitori valoroşi – va înscrie multe plinuri în această primă rundă. Problema e ce se va întâmpla în rundele următoare”.
Radu Pavel Gheo: “După cum s-a pornit anul acesta, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi ar putea deveni un echivalent literar al TIFF-ului clujean. Asta e ceea ce aştept eu de la FILIT în anii următori, mai ales că, după felul cum porneşte, pare a avea şi anvergura, şi potenţialul necesare.
Iar în România era nevoie de un asemenea festival, de o manifestare literară de înalt nivel, cu participarea tuturor părţilor implicate în producţia de carte – de la creaţie până la traducere şi tipar”.
Florin Iaru: “Important? Nimic nu e important, epocal, inevitabil. Orice festival e un moft – dar ce moft frumos! Ce tandru! Ce esenţial! Doar că un festival de literatură seamănă cu o poezie. Nu foloseşte nimănui. Nu răspunde la nici o întrebare. Oamenii vin pentru că se ştiu, se iubesc sau simt nevoia, ca breaslă şi public, să fie împreună. Poeţii şi prozatorii se delimitează, pentru scurt timp, de restul lumii. Joacă în altă ligă. Delimitarea e esenţială. E un motiv de mândrie, de orgoliu. Nasc şi în România scriitori, critici, eseişti.
Apoi, cred că literatura română are ce propune. Ceea ce-i lipseşte e încrederea în forţa proprie. Poate că FILIT e primul act de autolegitimare a unui spaţiu cultural rătăcit la marginea Europei”.
„Echivalentul literar al TIFF-ului clujean”, Dilema Veche, 21 octombrie 2013
Radu Pavel Gheo:“Privind (deja) retrospectiv, FILIT mi s-a parut o oază de cultură şi normalitate într-o Românie anomică şi dezorganizată. (…) Mi s-a părut că în aceste cinci zile Iaşul a fost un regat al artelor şi literelor, unul pe care scriitorii îl visează adesea, fără mari speranţe – deşi acum am văzut că se poate. Măcar pentru o vreme. M-au impresionat organizarea «nemţească», fervoarea discuţiilor, înalta ţinută a lecturilor şi a spectacolelor artistice, competenţa uluitoare a traducătorilor invitaţi, entuziasmul voluntarilor (o frumuseţe!), vremea superbă, de vară indiană, parcă pregătită anume pentru festival. Nu m-a necăjit nimic. Poate doar că totul a trecut aşa de repede“.
Anca Roman: “FILIT nu e dovada că Iaşul e la fel de bun ca Bucureştiul, că e la fel de citit şi de civilizat sau că are replici pe care şi le-a tot reprimat vreme de mulţti ani. Iaşul nu e în defensivă şi nu, FILIT nu este termen de comparaţie. Festivalul nu a apărut de dragul concurenţei, pentru că – nu întâmplător – acest stadiu s-a consumat deja. FILIT nu înseamnă ieşirea din provincialism a Iaşului, nu e un argument, ci e o stare de degajare intelectuală, ce nu poate să fie decât însemnul unei maturităţi şi al unei independenţe culturale depline. Odată cu FILIT nu mai e nevoie de nici o demonstraţie, ci doar de trăit pe cât de expresiv ne vine să o facem“.
“Cum mi-am petrecut FILIT-ul“, Suplimentul de cultură, nr.416, 04 noiembrie 2013
“În mod indiscutabil, evenimentul cultural (dar nu numai; viaţa noastră politică, în care cacealmaua reprezintă principala strategie, este oricum lipsită de evenimente reale) al acestui an trebuie socotit, în Iaşi, dar şi aiurea, abia încheiatul Festival Internaţional de Literatură şi Traducere, desfăşurat, vreme de cinci zile, între 23 şi 27 octombrie. Recunosc că, la început, ambiţia organizatorilor mi s-a părut un strop cam mare; prea îşi propuseseră multe şi prea era timpul scurt. La final, constat cu satisfacţie profesionalismul şi reuşita deplină. (…) promovarea festivalului a fost una foarte bună: doar cine nu a avut ochi şi urechi nu a aflat că la Iaşi s-au derulat zeci de evenimente care au alcătuit unul major. Eu unul am zărit un afiş, cu simpatica mascotă, până şi la Spitalul de boli infecţioase.
Prin urmare, aflat la cea dintâi ediţie, FILIT-ul a devenit o marcă deja înregistrată, care impune un standard foarte ridicat. Următoarele ediţii nu au voie să-l coboare. Şi nici nu cred că o vor face.”
Bogdan Creţu, “FILIT – o marcă deja înregistrată“, Ziarul de Iaşi, 29.10.2013
“Dacă ar fi să aleg cu adevărat care a fost cel mai mare câştig pe care FILIT-ul l-a adus Iaşului aş spune că dialogul liber al scriitorilor cu cetăţenii de diverse vârste a fost o mare reuşită, cu atât mai surprinzătoare cu cât nu a părut a fi regizată şi apoi, aş adăuga, excepţionala strategie de a invita jurnalişti străini, specializaţi, de la publicaţii europene importante, care să vadă cu ochii lor Iaşul şi care vor echilibra, sper, autopromovarea exagerată, inevitabilă la lansare. Abia asta nu a mai reuşit-o nimeni şi organizatorii merită felicitaţi. Şi să le dea preşedintele Adomniţei şi la anul acelaşi buget generos care a produs comoţii în rândul celorlalţi manageri culturali din ţară, care nici nu pot visa la asemenea sume, şi care-i va aduce lui Dan Lungu şi mai multe inimiciţii decât avea deja. Să aşteptăm, deci, încrezători, FILIT the Second.”
Florin Cîntic, “FILIT, number one“, Ziarul de Iaşi, 30 octombrie 2013
“FILIT a fost o sărbătoare. Dar nu numai a Iaşului, pentru că acest eveniment a reuşit să spargă carapacea provincialismului. Au fost zile intense, cu evenimente pentru toate gusturile, ce au antrenat atâtea mii de oameni în acţiuni pe care mulţi le consideră a fi agreate doar de către o minoritate îndrăgostită de carte, muzică bună şi discuţii serioase pe teme cu adevărat importante. Într-o perioadă în care spaţiul public a fost dominat de evenimente politico-religioase cu moaşte şi moştenitori ai vechiului regim, de proteste în care s-au combinat rugăciunile cu blestemele şi aromele de busuioc şi tămâie cu cele de sarmale, cârnaţi şi rachiu, în care s-au întâmpinat din nou faceri de minuni pe aeroport, în care guvernanţii au vorbit despre orice altceva în afară de chestiuni ce ţin de guvernare, în care s-au mimat inaugurări de şantiere ca pe vremea „geniului Carpaţilor”, am avut ocazia să trăim şi un eveniment ce ţine de normalitate: Festivalul Internaţional de Literatură şi Traduceri de la Iaşi.”
Sorin Bocancea, “FILIT – o mare sărbătoare. Nu doar a Iaşului“, Adevărul, 27 octombrie 2013
Ştefan Agopian: “Din punctul meu de vedere este important că ne întâlnim cu nişte traducători, noi fiind o literatură mică şi necunoscută din pricina istoriei noastre. Şi această deschidere spre alte ţări este binevenită pentru orice autor. Sigur, nu cu acest festival se vor destupa lucrurile definitiv, dar este un început extraordinar, lucrurile vor evolua în timp. Iar pentru public, cred că este important pentru că ei sunt curioşi să vadă nişte nebuni ca noi”.
Ion Mureşan: “Cel mai mult mi-au plăcut întâlnirile cu tinerii, cu elevii, cu oamenii care stau undeva între o viaţă nedesfăşurată şi cărţi. Pe aceia poţi să-i aduci înspre carte, poţi să faci din viaţa lor viitoare o carte şi din cartea lor viitoare o viaţă. Asta a însemnat iniţiativa de a ne întâlni cu liceenii”.
Denisa Comănescu: “Este foarte important că se întâmplă FILIT, în primul rând pentru că se întâmplă apropierea dintre cărţi şi cititori prin autori. În al doilea rând, întâlnirea cu tinerii, cu elevii a fost extraordinară pentru mine, mai ales că ei încă nu ştiu să discearnă”.
Ruxandra Cesereanu: “Ce mi-a plăcut cel mai mult la FILIT? Faptul că am văzut, pentru întâia dată cu adevărat, solidaritate scriitoricească, voioşie între scriitori, prietenie fără rivalităţi, fără gelozii, fără grupuleţe care se evită între ele. Pentru prima dată mi s-a părut că este cumva o comuniune, nu de profunzime, tulburătoare, dar o comuniune de breaslă, foarte civilizat şi european. Iar speranţa mea este ca FILIT-ul să devină pentru Iaşi ce este TIFF-ul pentru Cluj”.
Daniela Zeca Buzura: “Mi-a plăcut pentru că Iaşi-ul, spre deosebire de Bucureşti care are un Enescu sau de Cluj care are un TIFF, începe să aibă o marcă proprie. O merita, pentru că aici sunt mai mulţi scriitori decât în altă zonă, mai multă receptivitate din partea publicului. Iar FILIT-ul îi serveşte Iaşi-ului precum o piatră la inel”.
Filip Florian: “Mi-a plăcut atmosfera toată, festivalul are un fel de suflet nevăzut care se simte.Altfel, este important pentru foarte multe lucruri, în primul rând pentru că este, în sfârşit, o chestie vie şi, Slavă Domnului că a apărut!”.
www.bookaholic.ro, “10 scriitori români despre FILIT“, 26.10.2013
“Dacă cineva mi-ar spune să fac un bilanţ al Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi, probabil că i-aş răspunde cam aşa: 5 zile de festival; zeci de scriitorii români şi străini; evenimente care mai de care; organizare care a mers ca pe roate (deşi cearcănele organizatorilor concurau puternic cu cele ale mele); multă cafea (în zona presei cafeaua s-a băut mai ceva ca apa); întâlniri şi discuţii faine la cafea; un Iaşi friguros dimineaţa şi călduros după prânz; Bookfest şi vernisaje; muzică de calitate; oameni extrem de deschişi şi de primitori. Plus câteva regrete – ce ţin de supranatural, căci mi-aş fi dorit să mă clonez ca să ajung şi la evenimentele traducătorilor, ale managerilor culturali, la afterparty-uri ş.a.m.d.”
Eli Bădică; “A cincea și ultima zi la FILIT – scrisoare din miez de noapte”, www.bookaholic.ro, 28.10.2013