Răzvan Chiruţă
Elena Vlădăreanu e invadată de buburuze în timp ce scrie poezie. Emil Brumaru se ocupă de ceea ce i-a plăcut întotdeauna cel mai mult, de o femeie. Din păcate, de data aceasta, făcută din hârtie roşie. Ionel Ciupureanu trage cuvinte pe nas, iar Nora Iuga, la cei 83 de ani ai săi, se plimbă în patru labe, cu un trandafir în gură, ca un tigru.
Photo credit: Ion Barbu
Toate imaginile cu poeţi de mai sus fac parte din albumul „Sticle pentru minte, inimă şi literatură“, realizat de caricaturistul Ion Barbu şi de fiul său, fotograful Mihai Barbu. Şi au fost agăţate pe pereţii Casei FILIT de lângă Palatul Culturii, acolo unde e fascinant să-i vezi pe artiştii cuvântului mai întâi în aceste fotografii inedite, apoi instantaneu lângă tine, în realitate. Iar dacă ai noroc, chiar şi când sunt fotografiaţi, încă o dată, de Ion Barbu în timp ce se autoadmiră în ramele de pe pereţi.
„Sticle pentru minte, inimă şi literatură“ este un proiect care se naşte greu. Prima fotografie a fost realizată în 2011. Nu pregătirea lui a fost dificilă. Mai întâi s-au obţinut sticlele, „de varii marimi, de toate culorile şi formele şi care provin din toate zările“. „Am considerat că merită să pun la bătaie toată colecţia mea de sticle, plus câţiva dealeri de sticle goale care au cărat din ţări străine recipiente cu aer occidental. Nu în ultimul rând, aduc mulţumiri magazinelor second-bottle din urbea-mi natală“, ne-a povestit Ion Barbu. Iar convingerea celor 100 de poeţi „a fost mult, mult mai uşoară. Am mizat pe farmecul trecut al meu şi pe farmecul prezent al fiului meu Mihai“.
„Cel mai greu pentru mine a fost să pozăm 100 de oameni care erau răspândiţi în toată ţara. Şi dacă iniţial ne-am gândit să aşteptăm oportunităţi precum lansări şi târguri de carte, ca să îi prindem în Bucureşti, s-a dovedit că această modalitate nu era prea eficientă. Când veneau, erau cu treabă şi nu aveau timp de noi. Aşa că ne-am hotărât să ne deplasăm noi cu studioul prin ţară, după ei“, a relatat Mihai Barbu, cel care s-a ocupat de „imortalizarea“ poeţilor. Recuzita a fost cărată de Ion Barbu, cel care a făcut şi „regia“ pentru fiecare dintre fotografii.
Iar strângerea câte unui poem de la fiecare scriitor s-a realizat până la urmă. Fiecare poezie fiind băgată, evident, într-o sticlă, cu „capac ceramic şi sârmă care a închis-o“.
Aşa s-au adunat 39 de şedinţe foto, peste 10.000 de fotografii şi cel mai lung poem, de 68 de pagini, din partea lui Chris Tănăsescu. Dar tipărirea rezultatului a fost momentul cel mai complicat. Fotografiile au fost triate, iar ce-a rămas a fost amestecat, condimentat şi băgat, deocamdată, în două exemplare care sunt plimbate prin lume, la peţit. „Deşi le-am crescut ca pe fiicele mele inexistente, le-aş mărita şi mâine! Cu atât mai mult cu cât sunt frumoase, cuminţi, nu ies din cuvântul nostru, sunt de casă şi, cel mai important, sunt virgine! Acum, am trecut la pasul al doilea: am selectat cele mai frumoase edituri, potente cât se poate, şi le-am făcut oferta noastră matrimonială. Aşteptăm să iasă din călduri şi să se hotărască“, a mărturist Ion Barbu.
Până atunci, pe o parte dintre cei 100 de poeţi i-aţi putut vedea, agăţaţi cuminţi pe perete, la Casa FILIT.