Timp de două ore, joi după-amiază, Simona Popescu și Ștefan Bastovoi au vorbit elevilor de la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” pe limba lor, despre poezie, proză sau despre cum trebuie valorificat timpul atunci când ești tânăr, fiind printre puținele momente în care ai posibilitatea de a lua viața în serios. De asemenea, prin intermediul întâlnirii „Scriitori printre liceeni”, aceștia au încercat să îi facă pe elevi să renunțe la nehotărârile cauzate dedacă și parcă, viața oferind o serie de oportunități pe care uneori le ratăm din această cauză. Sala de festivități a liceului a fost părăsită abia după ce elevii au obținut răspunsuri la întrebările lor și câte un autograf din partea scriitorilor.
Jumătate din centenarul Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir” a fost prilejul ideal pentru a-i cunoaște pe cei „de pe rafturile bibliotecilor, ale librăriilor, din manuale, în general din lecturi”, după cum au precizat moderatoarele discuției, prof. Anca Dimitriu de la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” și prof. Daniela Zaharia de la Liceul de Informatică „Grigore Moisil”. Și pentru că întreaga lor operă nu ar putea fi rezumată de cineva din exterior și nici povestită asemenea unei lecturi, scriitoarea Simona Popescu își dezvăluie încă de la început calitățile didactice printr-un soi de pildă învelită într-un discurs liber și cursiv.
Emoțiile cuvintelor
Liceenii primesc astfel, spre surprinderea lor, o lecție de viață, povestită asemenea studenților din București. „În anii 2004-2005 trebuia să țin un seminar despre poezie. Știam că simpla idee de a vorbi despre poezie va fi întâmpinată dezaprobator, așa că m-am gândit la ceva la care ei nu se așteptau. Am scos o mapă în care aveam selectate mai multe citate scrise de poeți împotriva poeziei. Astfel, am reușit să îi aduc și săptămâna următoare la seminar și mi-a plăcut enorm. Cred că generația asta are vitalitate, cultură, valori și este o generație teribil de inteligentă.” Astfel, inspirată de această generație și din dorința de a afla mai multe despre pasiunile tinerilor și despre preferințele acestora în materie de muzică sau filme, scriitoarea a realizat împreună cu aceștia romanul colectiv Rubik, semnat de 28 de autori, cu o medie a vârstei de 22 de ani.
Prin sala de festivități circulă o carte verde, Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie, pe care Simona Popescu o recunoaște și pe care o prezintă fiind de fapt „un poem întreg”.„Studenților mei le spun să vină să vorbim abia după ce au citit poeți de vârsta lor sau care au devenit cunoscuți scriind poezie când aveau vârsta voastră. Mulți s-au supărat atunci când au citit motto-ul acestei cărți: Interzis proștilor de orice fel.” Explicația pe care aceasta o oferă zecilor de ochi întrebători este cea a prostiei ca lipsă de grijă față de propria persoană.„Erasmus din Rotterdam spunea că prost este cel care nu are grijă de el, care nu se gândește la el sau la viața lui. Asta spun și eu, măcar când ești tânăr să îți iei viața în serios, să citești cărți ca să ții în primul rând legătura cu tine”, a subliniat scriitoarea.
Ștefan Bastovoi sau călugărul Savatie, așa cum este cunoscut din 1999, intră în sală asemenea unui drumeț. Se așază pe scaun și se gândește la ceea ce va spune asemenea unui scriitor, rostește cuvintele calm și cumpătat, cu o voce caldă, asemenea unui părinte. Vorbește la microfon, deși subliniază că „trebuie să vorbim pentru atâția oameni pentru câți ne-a dat Dumnezeu voce, nu ne-am născut cu microfon”. Recunoaște că a călătorit în multe locuri din România în ultimii 15 ani, însă nu a ajuns și în Iași.
Din public, se naște curiozitatea de a afla ce a determinat stilul de a scrie al scriitorului basarabean, acela de a se oglindi și confunda cu personajele din romanele sale. „Cred că scriem doar pentru timpul nostru. Eu, de exemplu, scriu doar pentru oameni concreți, îmi pun prietenii să citească cu voce tare ceea ce am scris, iar eu ascult. Mă interesează să văd emoția omului care citește, citesc încă o dată prin gesturile lui, prin reacțiile avute și dacă el râde, râd și eu, iar dacă el plânge acolo unde am vrut să plâng, înseamnă că am reușit să scriu un text.”
Vârsta tuturor posibilităților
Cei doi autori au ales să prezinte liceenilor poezii sau fragmente din proză, care îi leagă de o vârstă apropiată lor, cea de 17 ani. Pentru Simona Popescu, acela a fost momentul care a determinat începutul activității literare, fiind descoperită de poetul Alexandru Mușina, în perioada în care era elevă la un liceu din Brașov. Astfel, lectura începe cu poezia „Proful”, dedicată profesorului de geografie. Primul vers, „Profule, ce bine că am scăpat de tine”, stârnește râsete printre cei prezenți în sală, simțindu-se parcă descoperiți și identificați cu aceasta. Și pentru că vârsta este una a revoltelor interioare și a sentimentului de neînțelegere, Simona Popescu continuă cu poezia „Avem nevoie de un erou”, manifestul elevilor din perioada comunistă.
Tot cei 17 ani îi stârnesc amintiri lui Ștefan Bastovoi, care leagă vârsta cu vremurile în care s-a simțit „un mare și important poet”. „De atunci, am făcut eforturi colosale ca să uit de această impresie despre propria persoană și să ies din această stare de autosuficiență artistico-literar-culturală. În strădania mea am ajuns atât de departe, încât am uitat cum se cheamă multe dintre cărțile mele și încă îmi este destul de greu să citesc în public.” Aproape rușinat, acesta citește câteva fragmente din Amintiri dintr-o copilărie ateistă, stârnind astfel întrebări din partea liceenilor, dacă ar mai fi ales calea călugăriei în cazul în care ar fi provenit dintr-o familie creștină. „Viața oferă realitate, oferă atâtea oportunități, încât este păcat să le ratăm gândindu-ne la probabilități. Mie nu mi-a plăcut niciodată să gândesc în dacă și parcă. Mintea mea e făcută în așa fel încât nu răspund la lucrurile care nu există.”
Sala de festivități a liceului nu doar că s-a umplut de priviri de tineri liceeni, ci a împrumutat și celor care s-au camuflat printre ei viziunea copilăroasă sau adolescentină, care pe viitor îi va ajuta să își ia încă viața în serios, timpul fiind limitat.