Bogdan Suceavă va participa astăzi, de la ora 14.00, la Casa FILIT, la evenimentul „Scriitori în centru“, alături de Care Santos și Ion Vianu. Vineri, 3 octombrie, de la ora 11.00 se va întâlni cu elevii Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir“, iar sâmbătă, 4 octombrie, de la ora 12.00, va lua parte la „Întâlnirile Clubului «Logos»“, care vor avea loc în Galeriile „Pod-Pogor“.
Deși locuiești de 18 ani în SUA, ești încă atent la societatea românească și, uneori, chiar reacționezi la ceea ce se întâmplă aici. Cum de nu te-ai detașat, după atâția ani, de un spațiu totuși atât de îndepărtat geografic cum e acum România?
Contează foarte mult dacă îți dorești să te detașezi sau nu, și mai contează și cum te primește societatea unde ai venit. Sunt oameni care și-au dorit foarte mult să plece din România și care nu au fost bine primiți acolo unde au ajuns. Nici nu-ți imaginezi câte rezerve de amărăciune poate înmagazina o experiență eșuată a exilului. Am întâlnit astfel de oameni, în unele cazuri a trebuit să interacționez sau să lucrez cu ei. În ceea ce mă privește, nu mi-am propus niciodată să mă despart de lumea românească, iar planurile mele americane au reușit întru totul. Am ajuns exact acolo unde mi-aș fi dorit să fiu. Proiectele mele de viitor includ cărți scrise în română. Plănuiesc să revin ori de câte ori voi avea o noutate literară și sper să am bucuria de a prezenta volumele la care lucrez.
Declarai într-un interviu că lumea românească nu e interesată de activitatea ta de matematician și profesor de matematică la o universitate americană, ci doar de cea de scriitor. De ce crezi că latura de matematician nu interesează publicul larg din România?
Sunt mulți matematicieni buni în România și nu sunt sigur dacă ceea ce lucrează ei se bucură de interes din partea publicului larg. Ar fi o dovadă de necuvenit orgoliu să cred că matematica mea ar putea să intereseze, atunci când matematica altora nu interesează.
Anul 2013 a fost pentru scriitorul Bogdan Suceavă unul bun. Ai reușit să publici două cărți. Cum arată, până acum, anul 2014 din punct de vedere literar?
E anul când au apărut edițiile engleză și italiană de la Miruna, o poveste și când a fost publicată ediția cehă a romanului Venea din timpul diez. A fost anul care mi-a adus o mare surpriză, atunci când am descoperit că Venea din timpul diez poate trezi interes în Cehia, acolo unde Iliteratura.cz a desemnat acest roman drept cartea lunii mai. S-a întâmplat și acolo ceea ce s-a întâmplat în Ungaria în 2009: am înțeles că o parte a literaturii pe care noi o scriem este, de fapt, literatură est-europeană, cu un excelent potențial de comunicare cu publicul interesat din această parte a lumii. Ceea ce propunem noi acestor spații culturale, fie că e vorba despre romanele pregătite de echipa editorială de la Polirom, fie de romanele de la Curtea Veche sau de la alte case editoriale românești, e o cale de înțelegere și de comunicare care permite construirea unei imagini a lumii românești ca producătoare de informație culturală demnă de interes. Or, asta e foarte important și nu e deloc puțin. Nu suntem verii cei săraci ai Europei de Est, ci o cultură de unde pot veni contribuții culturale care trezesc interes.
Tot într-un interviu ai declarat că există mai multe motive pentru care iubești Iașiul. Ai amintit atunci, totuși, doar unul: școala de matematică de aici. Care sunt și alte motive pentru care iubești acest oraș?
În perioada când tata și-a pregătit teza de doctorat în Drept la Iași (pe care și-a susținut-o în 1980), veneam cu părinții mei și stăteam în fiecare vacanță de primăvară câte o săptămână la Iași. Am vizitat fiecare colț al orașului, de la Bojdeucă până la Golia, de la Palatul Culturii și până la sălile Universității, unde tata mergea să dea examene. Am cunoscut multă lume. Perioada aceea corespundea claselor mele primare. Eram în clasa întâi (la o școală din Pitești) când am urcat prima oară pe jos dealul Copoului. Astea ar fi amintirile din copilărie. Mai târziu, mi-am publicat una dintre lucrările care sunt parte componentă a tezei mele de doctorat de la Michigan State University în Analele {tiințifice ale universității ieșene (era în 1999), și aceea a fost singura legătură cu România pe care teza mea a avut-o. (Nu am lucrat cu profesori de origine română, iar în California nu am fost angajat de o comisie care să aibă profesori români în componența ei.) În plan literar, am fost onorat să am trei volume publicate de Editura Polirom, și unul de Editura T, a Fundației Timpul, toate apărute la Iași. O parte importantă a muncii mele e strict legată de Iași. Pentru mine Iașiul e un pol academic și cultural, un centru al vieții editoriale și un loc care mi-a adus numai noroc.
Ce aștepți să găsești la FILIT și, mai ales, ce crezi că îți va oferi acest festival?
O experiență motivantă, întâlniri inteligente și frumoase, pentru care merită să vii de la 10.000 km distanță. Mi-aș dori ca toate încercările mele literare să fie privite drept eforturi integrate spațiului cultural românesc, și că este, în fond, firesc, să lucrezi într-un alt colț din lume și să-ți dorești să-ți păstrezi identitatea culturală. Mi-aș dori ca proiectele mele literare să intereseze și pe mai departe, și cea mai mare dorință a mea ar fi ca distanța să nu se simtă, nici în ceea ce spun, nici în ceea ce scriu eu. Mi-aș dori să le spun celor tineri, elevilor și studenților de azi, să nu fie dezorientați de confuzia valorilor care domnește în mass media de azi, în care politicienii sunt prezentați drept eroi, iar lingușitorii lor drept savanți: să-și urmeze cu încredere ideile universitare, să devină buni în meseria lor, să caute să devină competenți pe bune, și că răspunsul la multe dintre întrebările lor acesta e. Faptul că FILIT îmi oferă ocazia de a mă întâlni cu mulți oameni tineri e foarte important pentru mine, și asta intenționez să le transmit.
Interviu realizat de Răzvan Chiruță