Ioan Stoleru
Photo credit: Claudiu Bârliba
Georgi Gospodinov, Dumitru Crudu şi Matei Florian, trei scriitori din spaţiul ex-sovietic, după cum a subliniat moderatorul Bogdan Creţu, au stat la aceeaşi masă ieri, în cadrul evenimentului „Scriitori în centru“. Autorii de la Sofia, Chişinău şi Bucureşti au povestit despre cum vorbesc despre anii socialismului în cărţile lor, şi-au amintit de lucrurile amuzante trăite în copilărie în regimul comunist şi au dezbătut dacă trebuie sau nu ca scriitorul să fie implicat în viaţa publică.
„Avem un trecut comun, avem o istorie comună, dar goana scriitorilor din această parte a Europei este să se acrediteze în Occident, să devină cunoscuţi în primul rând acolo“, a deschis Bogdan Creţu discuţia, argumentând că, de multe ori, românii cunosc mai bine literatura franceză, germană sau engleză decât literaturile bulgară, sârbă sau croată. „Sunt convins că dacă avem o istorie comună, e imposibil să n-avem şi o istorie literară comună, aceleaşi teme câtă vreme am traversat aceleaşi crize sociale şi politice şi aceleaşi traume“, a continuat acesta. Bogdan Creţu a dat un prim exemplu dintr-Un roman natural al lui Georgi Gospodinov – unde personajul îşi dă jumătate de salariu pentru a cumpăra un scaun şi cealaltă jumătate de salariu pe taxiul care să i-l care până acasă –, spunând că pentru un cititor occidental asta pare ceva exotic, plin de umor. „E umor macabru, e un gen de realitate“, a argumentat criticul literar, continuând cu exemple similare din romanele celorlalţi doi invitaţi.
Georgi Gospodinov a intervenit în discuţie, spunând că Occidentul se uită de multe ori superficial la spaţiul acesta, „iar noi, într-un fel sau altul, ar trebui să luptăm împotriva acestui lucru“. Autorul bulgar a adăugat că nu-i plac două lucruri: eticheta „literatură est europeană“ şi felul în care occidentalii se uită la cei de aici „ca la ceva exotic”, dar şi faptul că „noi vrem să ne vindem ca o marfă exotică celor din Vest“. Gospodinov a spus că, din punctul lui de vedere, socialismul a fost un lucru important, despre care trebuie să vorbim. „În acest timp am dezvoltat o cultură a tăcerii. Nu ne place să povestim prea mult despre eşecurile şi traumele noastre din timpul socialismului şi tocmai de aceea punctul meu de vedere – de a vorbi despre acel timp – este prin prisma mea, prin istoria mea“, a explicat autorul, argumentând că în cartea sa, Un roman natural, a încercat să descrie în amănunt lucrurile mărunte, cum ar fi povestea toaletei sau cea a divorţului dintre el şi o femeie.
“Georgi Gospodinov” – „Literatura educă gustul“
Întrebat dacă scriitorii ar trebui să se implice în viaţa publică, Matei Florian a spus că un scriitor poate fi străin de ce se întâmplă în jurul său, pentru că viaţa de zi cu zi şi scrisul pot fi două lumi separate. „Asta mi se pare magia scrisului, dincolo de orice altceva: prin scris poţi să-ţi inventezi alte lumi, alte realităţi. Te poţi desprinde de concretul ăsta care uneori e dureros. Poţi trăi cea mai cruntă realitate posibilă şi tocmai prin scris să evadezi din ea cu totul, să-ţi inventezi o altă lume drept compensare, un alt spaţiu în care să poţi respira“, a argumentat autorul, adăugând că, din punctul lui de vedere, un scriitor nu este dator să lămurească lumii neajunsurile sociale. Dumitru Crudu a oferit exemplul unui autor din Republica Moldova care, în timpul protestelor anticomuniste din Chişinău, din 1988-1989, în vreme ce lumea ieşea în stradă, el mergea să joace tenis de câmp. „I-am citit ulterior textele scrise în perioada aia, sunt cumva foarte implicate în ceea ce se întâmplă. Nu e obligatoriu să devii şi om politic ca să faci nişte texte cu deschidere spre realitate. Cred că poţi să faci o literatură deschisă spre realitate abordând anumite subiecte de maximă importanţă“, a explicat scriitorul, spunând că în romanele sale şi în unele piese de teatru a încercat să vorbească despre cum lumea din zona lui nu e nici foarte pro-comunistă, dar nici prea disidentă.
Cei trei s-au amuzat descoperind lucrurile comune pe care le-au trăit în tinereţe, cum ar fi roboţii confecţionaţi din pachete goale de ţigări şi ligheanele de pe blocuri, ataşate de antene. După ce Matei Florian a povestit cum încercau să prindă meciurile de la bulgari, Georgi Gospodinov a spus că şi ei făceau acelaşi lucru cu televiziunile sârbilor.
Bogdan Creţu a vrut să afle de la cei trei invitaţi în ce măsură poate literatura să stârnească şi să vindece de uitare, de amnezie. Dumitru Crudu a spus că în cartea sa, Oameni din Chişinău, a încercat să descopere şi să dezvăluie efectele colaterale ale revoluţiei din aprilie 2009, „despre aşchiile care au atins oameni care n-au participat, pentru că şi dacă rămâneai să dormi în patul tău, oricum te afecta într-un fel sau altul“. Matei Florian a precizat că e rostul jurnalismului să transmită realitatea în direct şi rostul literaturii să găsească un alt unghi, pentru că „întotdeauna o istorie mare se scrie în detalii mici“. Şi Georgi Gospodinov crede că istoria adevărată e cea care se găseşte în foarte multe istorii personale ale oamenilor care au trăit într-o anumită epocă. Din punctul lui de vedere, literatura luptă împotriva amneziei pentru că educă gustul, în timp ce toate ideologiile se bazează pe un kitsch foarte mare. Iar împotriva kitsch-ului putem lupta doar cu un gust rafinat.