Raluca Știrbăț, un nume drag tuturor melomanilor ieșeni a strălucit joi seara pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, într-un concert extraordinar oferit de FILIT. Minunat regal, și cu atât mai merituos gestul organizatorilor Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași, de a gândi o astfel de reîntâlnire sonoră, sub auspiciile unei excelente colaborări cu principalele instituții muzicale ale Iașiului: Opera Națională Română din Iași – Beatrice Rancea și Filarmonica „Moldova” – Bujor Prelipcean.
Asta după ce cu o seară înainte, într-un recital organizat în cadrul Festivalului Muzicii Românești, un proiect al Filarmonicii de Stat Moldova din Iaşi şi al Universităţii de Arte „George Enescu”, Raluca Știrbăț interpreta cu emoție pagini enesciene care au înfiorat auditoriul specializat de la Casa Balș, sala Eduard Caudella, un alt loc de poveste al istoriei muzicale ieșene. Un compliment extraordinar venit de la compozitorul și muzicologul Corneliu Dan Georgescu rezumă perfect prestația pianistei preferate a Iașiului: „Raluca, interpretarea ta m-a făcut să-mi schimb radical viziunea asupra anumitor pagini enesciene cărora, poate, nu le dădeam așa mare importanță și în care acum recunosc capodopere…”.
Poate înţelege emoţia şi bucuria pianistei ieşene, la un asemenea compliment, enorm pentru orice interpret care se apleacă asupra operei marelui compozitor român, doar cel ce ştie ce loc ocupă Enescu în inima Ralucăi Ştirbăţ. Pe lângă superba împlinire profesională a unei mult integrale a compoziţiilor enesciene pentru pian, apărută la casa de discuri austriacă Gramola, un album primit cu elogii pe piaţa europeană şi salutat cu entuziasm de specialiştii momentului (din păcate, mai mult cei din afara graniţelor României), care aşteaptă cu nerăbdare următoarele realizări, Raluca Ştirbăţ este unul dintre cei mai mari apologeţi contemporani Orfeului moldav. În calitate de Preşedinte al International George Enescu Society, o fundaţie muzicală pe care a creat-o şi o conduce la Viena, oraşul în care s-a stabilit şi în care şi-a cucerit un binemeritat loc în peisajul muzical interpretativ al galonatei capitale europene a muzicii, dar și în inimile vienezilor, Raluca Ştirbăţ duce o superbă și dificilă luptă de promovare şi recuperare a creaţiei enesciene. Un foarte recent capitol al acestei bătălii se numește Mihăileni, casa lui George Enescu de la Mihăileni, Botoșani, un loc în care compozitorul român a scris Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră, un loc aflat astăzi în cruntă suferință și sub amenințarea paraginei și dispariției efective. Angajată trup și suflet în această încercare aproape utopică, pianista ieșeancă găsește nebănuite resurse pentru a contacta lumea muzicală europeană, a scrie răbdătoare și calde misive autorităților naționale și locale, iar în paralel, pentru a ne împărtăși din minunata viziune interpretativă asupra marilor pagini dedicate pianului de către compozitorii istoriei universale, între care românul George Enescu ocupă locul cel dintâi.
Un moment de comuniune muzicală
Un astfel de moment, de comuniune muzicală, a fost și cel din cadrul FILIT, când pe scena Teatrului Național, în compania Orchestrei Filarmonicii „Moldova”, dirijate desâvârșit de talentatul Cristian Oroșanu, Raluca Știrbăț a oferit publicului ieșean – de care o leagă atâtea amintiri și atâtea sute de minute de muzică și aplauze calde – o capodoperă beethoveniană, urmată de interpretarea orchestrală a Poemei Române de George Enescu, reverență și omagiu al Filarmonicii ieșene. Concertul pentru pian și orchestră nr. 3 în do minor op. 37 a fost o adevărată călătorie inițiatică pentru cei prezenți în sala Naționalului ieșean, după dezbaterea FILIT dedicată scriitorilor și televiziunii, cu Florin Iaru, Stelian Tănase, Cristian Teodorescu și Daniela Zeca-Buzura. O completare muzicală desâvârșită, gîndită magistral de Dan Lungu & echipa. Jocul pianistic impetuos al Ralucăi Știrbăț a avut forță și echilibru în prima parte a concertului, o susținere care a tăiat respirația în meditativa parte mediană Largo și o superbăallegrezza în rondo-ul final. De subliniat și prestația aparatului filarmonic ieșean, una admirabilă, o orchestră pe care am regăsit-o extrem de tânără, dar la fel de calitativă sub bagheta lui Cristian Oroșanu, și asta în condițiile în care scena Operei nu este chiar cel mai indicat loc de desfășurare a unui concert simfonic din punct de vedere al acusticii muzicale. Aplauzele la scenă deschisă au fost răsplătite cu două bisuri pur românești, într-o interpretare minunată care m-au făcut să mă gândesc de ce noi, românii, fie că trăim la Iași, Cluj sau București, nu ne bucurăm mai des de prezența unui astfel de muzician pe scenele autohtone de concert. Și dacă mă gândesc la recent încheiatul Festival Internațional George Enescu și la câteva prezențe pianistice dezamăgitoare din această ediție – prezentate însă cu surle și trâmbițe în presa românească –, uneori mai dezamăgitoare decât cei care dezamăgesc –, pot afirma cu mâna pe inimă că Raluca Știrbăț este unul dintre cei mai importanți pianiști europeni ai momentului. Cine are urechi de auzit să audă. Cât despre emoția și încântarea produse de reîntâlnirea cu Raluca Știrbăț la Iași, a mea și cu certitudine a melomanilor care au urmărit-o în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași, nu pot spune decât „Mulțumesc, Raluca! Și mulțumesc, FILIT!”. La bună reauzire!