David Lodge, la Teatrul național
Foto credit: Adrian Purice
„În prezent nu mai fac excursii către astfel de conferințe internaționale, dar am acceptat să vin în România pentru că am înțeles că aici cărțile mele sunt foarte populare și am vrut să văd de ce e așa“, a mărturisit publicului David Lodge, unul dintre clasicii în viață ai literaturii britanice, care a umplut aseară Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ la prima Seară FILIT.
Unul dintre motivele pentru care scriitorul nu mai călătorește în alte țări este faptul că, la cei 79 de ani ai săi, nu mai aude foarte bine. Deși pentru mulți o astfel de infirmitate reprezintă un subiect delicat de discuție, David Lodge nu are nici o reținere să vorbească deschis despre asta, ba chiar găsește că este comic să confunde cuvintele pentru că nu le aude bine. „Unul dintre avantajele de a fi surd este că poți să scoți aparatul auditiv și obții o liniște binecuvântată“, a declarat autorul, care a scris un roman al cărui personaj principal are tocmai probleme auditive. Iar titlul cărții este un joc de cuvinte care pornește de la confuziile pe care un om aproape surd le face regulat, în acest caz între cuvintele „deaf“, care înseamnă surd în limba engleză, și „death“, adică moarte. Deaf sentence, tradus la noi Mort de surd, tratează cu umor o situație pe care alții o percep cu maximă seriozitate.
Poate de aceea, volumul a căpătat o utilizare pe care David Lodge nu o anticipase atunci când l-a scris. Există oameni surzi care refuză să admită acest lucru, spre disperarea rudelor și a prietenilor, a povestit scriitorul, iar acum aceștia din urmă le dau primilor „Deaf sentence“ tocmai pentru a le sugera că e timpul să meargă la doctor. „Romanele nu fac prea des un astfel de bine direct, dar iată că acesta o face“, a glumit David Lodge.
Totuși, britanicul a afirmat că, deși cartea are în centru un personaj cu probleme auditive, nu este despre el. „Romanele sunt un amestec de ficțiune și aubiografie, dar la final faptele sunt atât de amestecate, încât de multe ori, după câțiva ani, nici autorul nu mai știe care sunt lucrurile adevărate și care sunt create“, a răspuns David Lodge la întrebarea lui Codrin Liviu Cuțitaru, moderatorul întâlnirii de miercuri seara, dacă Deaf Sentence este autobiografică. Mai mult, a insistat autorul englez, cititorii consideră ca fiind reale elemente dintr-o operă a sa care este în totalitate inventat.
Fascinat de filmele făcute după cărțile sale
David Lodge a precizat că îi place să jongleze cu expresii și cuvinte care în engleză sună similar și asta, a admis autorul, face viața grea traducătorilor. „Traducerea e, într-adevăr, o artă. Eu sunt dependent de traducători și cred că am fost norocos până acum. Știu bine doar engleza, iar în franceză pot numai citi. Prin urmare, mi-e imposibil să urmăresc dacă traducerile sunt de calitate. Așa că trebuie să am încredere în traducători, pentru că umorul de limbă este foarte greu de tradus. Totuși, știu că unii au făcut minuni în acest sens“, a precizat David Lodge, care s-a declarat mulțumit și de traducerea în română a unei expresii complicate din romanul său Therapy (Terapia), care i-a fost citită chiar la Seara FILIT.
Printre altele, scriitorul a dezvăluit că este fascinat de traducerea lucrărilor sale în Japonia. „Cărțile încep în japoneză de la coadă, invers de cum suntem noi obișnuiți. Se scrie pe coloane, cu acele idiograme. Dar un roman nu e doar stil, nu e doar limbă, e o poveste, iar o poveste poate fi spusă indiferent de mediu ‒ și asta îi permite să treacă granițele, povestea e universală“, a afirmat David Lodge.
De altfel, un astfel de mediu este cel al filmului. Dacă mulți autori, dar și mai mulți cititori sunt adesea nemulțumiți de modul cum un regizor reușește să redea în imagini un roman, David Lodge susține nu doar că nu-l deranjează adăptările pentru micul sau marele ecran, ci chiar că le face singur. „Sunt fascinat de adăptările romanelor mele, am transpus chiar eu pentru film operele mele, dar și ale altor autori. Dacă adaptarea e făcută bine, nu am de ce să fiu nemulțumit. Iar dacă o fac eu, îmi oferă un și mai bun control“, a explicat scriitorul. Acesta consideră că filmul dă o nouă viață romanului, dar reprezintă și o critică a cărții, pentru că astfel se vede dacă există în text ceva bun, ce poate fi exploatat.
Pe lângă mărturisirile marelui scriitor britanic, seara de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ a fost condimentantă cu o lectură bilingvă a romanului Deaf Sentence, realizată în engleză chiar de David Lodge, iar în română de actorul ieșean Ionuț Cornilă. Și trebuie să mărturisesc că mi-a plăcut mai mult interpretarea britanicului, care a dat savoarea acestei cărți pline de umor. Un umor atât de reconfortant încât, dacă în sală erau spectatori care nu-l citiseră până acum pe David Lodge, sigur o vor face de acum încolo!
Cei care l-au ratat pe britanic îl pot revedea vineri, de la ora 11.00, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde i se va decerna titlul de Doctor Honoris Cauza al acestei instituții de învățământ superior.