Ca la orice eveniment extrașcolar cu liceeni, sala e plină cu jumătate de oră înaintea începerii, iar afară mai sunt câteva zeci de elevi care n-au mai prins loc. Vineri, 25 octombrie, de la ora 11.00, scriitorii Doina Ruști și Stelian Tănase s-au întâlnit cu elevii mai multor licee pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri și un dialog despre literatură, pasiunea de a scrie și greutățile acestei ocupații și propriile lor cărți. Evenimentul din sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi” a fost moderat de prof. dr. Mariana Purțuc și prof. Caliopia Hodorogea.
Observând că i se face o introducere prea lungă, cu tot felul de premii și distincții, Stelian Tănase a încercat s-o scurteze, glumind: „Trahanache era așa”. Prima întrebare a venit din partea unei eleve care a vrut să știe prin ce trec scriitorii atunci când creează oameni, situații. Doina Ruști a spus că tot ce scrie ține de biografia personală, iar fiecare episod și fiecare personaj din scrierile ei se leagă de o întâmplare trăită cândva „și repovestită în mai multe rânduri, niciodată nu m-am oprit la o singură fațetă a unei istorii pe care am trăit-o; personajele mele fac parte din mine, dar mai mult decât atât fac parte din fațetele unor istorii pe care le-am trăit. Sunt, de fapt, duplicate ale unei situații pe care n-am înțeles-o la un moment dat, pe care am iubit-o, care m-a incitat, care m-a fermecat și m-a făcut să scriu despre ea”.
De cealaltă parte, Stelian Tănase a povestit că nu scrie nimic despre viața sa, doar vorbește despre ea în interviuri, „dar nici atunci nu sunt mereu sincer”, în sensul că preferă să tacă asupra unor lucruri. „Întrucât consider că orice cuvânt împuținează lucrurile, misterul, enigma, și atunci e bine să spui puține cuvinte”, a zis acesta. Acesta a spus că scrie de obicei inspirat din arhive, că e un scriitor de bibliotecă, care se separă de lume și care călătorește în locurile unde se întâmplă acțiunea în cărțile lui pentru a le descoperi cu adevărat. „La Istanbul am fost de trei ori să văd locul ăla, am fost la Praga, la Viena, am atins Zidul lui Constantin cu mâna mea”, a mai adăugat autorul. Acesta a mai spus că el, spre deosebire de Doina Ruști, nu mai revine asupra unei cărți odată ce a terminat-o, că nu a modificat niciodată măcar o virgulă la o scriere a sa. „E ca gunoiul, îl arunci la ghenă, ai scăpat de el.”
Tinerii au mai vrut să știe cât de mult timp și câtă energie consumă scriitorii în procesul de creație. Doina Ruști le-a mărturisit elevilor că scrie foarte greu, cu multă risipă de energie și de multe ori nu e mulțumită de ceea ce scrie, motiv pentru care când recitește o carte care a apărut o ia de la capăt, rescriind-o, recunoscând că poate e necinstit față de cititor. Stelian Tănase a spus că el tot timpul scrie, chiar dacă efectiv sunt șase-opt ore pe zi de scris propriu-zis, și când plimbă câinele sau merge la cumpărături, frământă gânduri – „ceva se naște, moare, verific anumite variante” – pe care apoi le pune pe foaie.
Întrebat de criza valorilor în care consideră multă lume că ne aflăm, Stelian Tănase a afirmat că el nu o consideră o problemă reală. „Toată civilizația modernă trăiește zi de zi într-o criză a valorilor, și din cauza unei tranziții mizere și eșuate. Însă criza aceasta a valorilor e de la Don Quijote încoace și va mai fi și în viitor”, a spus acesta.
Stelian Tănase: „Știți imaginea omului mâncat de șobolani? Asta e un scriitor”
Despre tema decăderii familiei, Doina Ruști a recunoscut că este una care apare în toate romanele ei. „Vorbesc despre familia care nu mai funcționează și despre cauzele acestei dereglări”, a spus autoarea, precizând că omul este dator să fie fericit înainte de a face ce societatea l-a învățat să facă și indiferent de valorile acesteia, într-o lume în care nimeni nu mai crede de fapt în familie ca în celula de bază care ține viața în spate. „Să crezi în fericire înseamnă de fapt să ai în permanență conștiința a ce poți să faci într-o lume care trece peste tine și te omoară în fiecare clipă”, a recunoscut scriitoarea.
Unul dintre elevi l-a întrebat pe Stelian Tănase la ce vârstă și-a dat seama că este pasionat de scris, acesta spunându-i că s-a născut scriitor, că nu s-a gândit niciodată la altceva. „Cum unii oameni s-au născut fericiți, eu m-am născut scriitor”, a spus acesta, recunoscând că face alte lucruri, cum ar fi să meargă în emisiuni televizate doar pentru a putea trăi. Întrebat de titlul primului său roman, Luxul melancoliei, acesta a spus că de fapt toate cărțile sale au un singur titlu, melancolia. „Dacă zgândări melancolia, ea se întinde, e de nevindecat. E de preferință să o ții închisă, să n-o bagi în seamă. Nu trebuie să intri în ea, că te devastează. Aveți în fața dumneavoastră un devastat de melancolie”, a recunoscut scriitorul.
Doina Ruști: „Un traducător degeaba cunoaște limba dacă nu e talentat”
Discuția a atinst și tema traducerilor. Doina Ruști consideră că a avut noroc de traducător buni pentru că, chiar dacă nu cunoaște limbile în care i-au fost traduse cărțile la fel de bine ca un nativ, și-a dat seama din cronicile despre ele pe care le-a citit că operele i-au fost bine receptate. Autoarea a subliniat că un traducător trebuie să fie un bun vorbitor al unei limbi, nativ și să fie el însuși talentat. „Uneori contează chiar mai mult să fie talentat. Pentru că dacă nu înțelege ceva se poate consulta cu cel care a scris cartea, dar dacă nu e și talentat, degeaba”, a spus scriitoarea.
Spre sfârșitul discuției, când cei doi au fost întrebați de autorii sau cărțile care le-au schimbat viața, Doina Ruști a amintit de Balzac, spunând totuși că au fost multe perioade, fiecare cu scriitorii ei, iar Stelian Tănase a pomenit de Gogol, recunoscând însă că „din generația mea toți sunt vânduți lui Caragiale”.