Ion Vianu va participa astăzi, de la ora 14.00, la Casa FILIT, la evenimentul „Scriitori în centru“, alături de Care Santos și Bogdan Suceavă. Joi, 2 octombrie, de la ora 11.00, se va întâlni cu elevii Liceului de Informatică „Grigore Moisil“, iar vineri, 3 octombrie, de la ora 20.00, va lua parte la întâlnirea cu scriitoarea Herta Müller.
Photo credit: Titus Tihauan
Spuneați într-un interviu în „Adevărul“ acum un an că, multă vreme, România a fost un proiect reușit. Care considerați că este punctul în care a încetat țara să mai fie un proiect viabil?
În preajma Renașterii, când alte state europene erau constituite, țările românești abia ieșeau din ceața nepătrunsă a evului mediu. Târziu veniți în lumea modernă, nu am încetat să creștem, până la împlinirea României Mari. Nu cred că România actuală ar fi neviabilă, dar constat că azi nu există un proiect comun național, un avânt creator colectiv. Inițiativele sunt sau egoist-individualiste sau defensive (unele salutar defensive, de pildă opoziția la exploatarea de la Roșia Montana). Nu văd desenându-se o cauză comună, un elan creator. Forțele centrifuge domină, ale exilului sau ale profitului personal.
Tot atunci spuneați că românii au obiceiul să-și caute un „tată criminal“, pe care să arunce toată vina pentru greutățile prin care trec. Credeți că este ceva care ne definește ca popor, indiferent de perioadă?
Personalizarea excesivă a politicii este o catastrofă. Dacă personajele malefice trebuie combătute, dezbaterea de idei, formularea și urmărirea unor proiecte concrete ar trebui să fie obiectul discuțiilor. Restul este bizantinism mediocru.
Mai afirmați că investiția în cultură și educație este calea către salvare. Cultura adesea e subfinanțată, iar educația, după cum ne arată și evenimentele recente, ciuntită. Se doresc o cultură și o educație slabă?
Educația și cultura generează o mentalitate critică, ascut inteligența, dezmint impostura. Pe de altă parte, masele inculte sunt manipulabile. Orice amic al democrației trebuie să iubescă educația și să contribuie la dezvoltarea ei.
Are cultura un efect terapeutic?
Cultura nu vindecă. Omul cultivat nu este mai puțin nevrotic, dar posedă arme de valoare pentru a face față angoasei.
Cum v-au ajutat pacienții dumneavoastră în propria dezvoltare?
În pacienții mei m-am regăsit adesea. Așa cum romancierul a putut spune „Doamna Bovary sunt eu“, psihiatrul se regăsește în pacienți aparent cu totul diferiți de el. Cunoșterea Celuilalt este și a ta însăți.
Ce învățături ați extras din practica dumneavoastră de psihoterapeut și le-ați folosit apoi în activitatea de scriitor?
A face psihoterapie înseamnă a ajuta pe pacient să construiască o povestire despre sine. Romancierul nu face altceva decât că transpună în ficțiune și în caracterul personajelor (mai mult sau mai puțin) imaginare, propriile-i proiecții. Romanul pe care l-ai scris este vindecare-de-sine și-l poate ajuta pe cititor să-și construiască istoria personală.
Interviu realizat de Ioan Stoleru