Cătălina Dobroviceanu
Invitații lui Bogdan Crețu, care s-au întâlnit ieri în Casa FILIT începând cu ora 16.00, au fost scriitorii James Meek și Magda Cârneci, cu care moderatorul a închegat un „dialog comun, și nu paralel“.
Photo credit: Larisa Maxim
Despre romanul Un gest de iubire, semnat de scriitorul britanic James Meek, Bogdan Crețu a afirmat că este construit în jurul unui personaj feminin seducător și a vrut să afle de la invitat dacă există un mod specific femeilor de a percepe lumea și de a o contura. „Atunci când am scris cartea m-a preocupat, într-adevăr, această idee: dacă există vreo diferență între percepția feminină și cea masculină asupra lumii. Și da, cred că există o oarecare deosebire. Există o sensibilitate feminină de a vedea lumea într-un mod mai direct, mai intim. Bărbații, generalizând, sunt mai interesați să sistematizeze, să teoretizeze, să eticheteze, să explice întreaga lume. Sper că este posibil ca un bărbat să aibă această perspectivă feminină în el – și ar trebui să o aibă, dacă vrea să fie o ființă umană completă“, a răspuns James Meek. Autorul britanic a mai povestit că, în romanul său, scrie despre două tipuri de sacrificiu: „cel pe care-l faci pentru ceva abstract – pentru credință, sistem politic sau pentru un ideal – și sacrificiul pe care-l faci pentru cei de lângă tine. Aceasta este, într-un fel, reprezentarea masculină și feminină asupra lumii“.
Magda Cârneci a fost de acord cu spusele lui James Meek, susținând că cele două dimensiuni se pot chiar amesteca. Potrivit scriitoarei, „există o aparentă viziune, mai sensibilă și mai senzorială, a femeilor, diferită de cea mai rațională poate și mai pragmatică a bărbaților. Eu cred, însă, că există și o osmoză între cele două sexe și că noi asistăm în prezent la un amestec al acestor sensibilități. Cred că trăim într-o epocă în care rolurile specializate de-a lungul evoluției umane pot fi jucate și de bărbați, și de femei“. Despre volumul său de proză FEM, scriitoarea a afirmat că este o carte „feminină și feministă“, recunoscând că unii bărbați i-au reproșat faptul că n-au fost mai viu reprezentați în paginile sale. „Deși sunt o fire poetică, sunt și combativă, deci am și o dimensiune masculină. Am crezut că trebuie să scriu această carte pentru colegele, prietenele și femeile tinere din România, pentru că aveam impresia că există un dezechilibru în felul în care sunt percepute sau își asumă această dimensiune a feminității lor“, a mai spus scriitoarea.
Magda Cârneci a declarat că există o diferență enormă între proza sa și cea a scriitorului britanic, care este „extrem de densă și plină de informații legate de realitate, de istorie, de dramă, de politică“. „Ceea ce scriu eu este cu totul altceva. Aș pleca de la un motto pe care chiar James Meek l-a folosit în cartea sa și care sună cam așa: «Preocupat să reconstruiască lumea, omul a uitat să se reconstruiască pe el însuși». Ceea ce urmăresc în cartea mea este această lume interioară, despre care cred că este la fel de largă ca și cea exterioară, la fel de dificilă, uneori chiar accidentată, poate chiar periculoasă. O lume cu orașe, câmpii, mlaștini și animale sălbatice pe care trebuie să le descoperi, să le îmblânzești și, uneori, chiar să le transfigurezi.“
Bogdan Crețu a adus în discuție experiențele de viață ale scriitorilor și modul cum s-au reflectat acestea în cărțile lor, mai ales în cele ale lui James Meek, care a fost corespondent în zonele de conflict. Acesta a mărturisit că nu vede nici o diferență între el și alți scriitori: „Toți aducem în cărțile noastre propria experiență de viață. Fiecare paragraf, fiecare propoziție, fiecare moment pe care îl imaginezi este alcătuit dintr-un amestec de amintiri. Lumea crede că fiecare personaj este inspirat de o ființă reală, dar se pot amesteca și 20 de persoane într-un singur personaj“. Tot James Meek a povestit că, în anumite situații, scriitorilor le este dificil să adune material pentru o carte. El a recunoscut însă că i-a fost greu să renunțe la cantitatea enormă de informații, aduse laolaltă în urma observării continue a celor mai fine detalii. Pregătirea sa jurnalistică a ieșit la iveală în fiecare propoziție rostită, așa că moderatorul l-a întrebat pe James Meek dacă există vreo diferență între felul unui reporter de a percepe și reda realitatea și cel al unui scriitor,. „Eram scriitor dinainte să devin reporter. Desigur, sunt două forme de scriere înrudite, ambele presupun reprezentarea lumii. Dar aici se opresc asemănările, iar deosebirile dintre cele două sunt destul de clare, ba chiar extreme. Când ești reporter, trebuie să respecți întru totul faptele“. Cu alte cuvinte, reporterul se supune realității, iar scriitorul își supune realitatea.