Mădălina Olariu
Seria întâlnirilor dintre poeți și public de la Casa Poeziei s-a încheiat ieri, 5 octombrie, cu lecturile autorilor sibieni Krista Szöcs și Michael Astner. Cei doi au fost prezentați de moderatorul Doris Mironescu drept poeți români cu o particularitate: amândoi au origini săsești.
Photo credit: Larisa Maxim
Debutul amândurora a depins în egală măsură de grupările literare din care făceau parte, care le-au oferit susținerea necesară și le-au schimbat chiar parcursul în carieră. „Am debutat întâi în limba germană, apoi în română, în funcție de inspirația pe care o aveam în acel moment. Eram membru al «Clubului 8» din Iași, iar fondatorul acestuia, Ovidiu Nimigean, a aflat că scriu și a insistat mai întâi să traduc, ca să vadă despre ce este vorba, și mai apoi să public“, a povestit Michael Astner. El a dezvăluit că una dintre marile sale frustrări este faptul că nu a scos încă un volum în limba germană și lucrul la prima carte a durat 12 ani. Munca sa la un volum nu urmărește neapărat finalitatea publicării, a recunoscut Michael Astner, care preferă să adune mai întâi suficiente materiale care să aibă un punct comun.
Doris Mironescu a dorit să afle cât de personale sunt scrierile sale și care este motivul pentru care în unele poezii apar figuri sau prezențe bizare. „E un fel de flash cotidian și cine citește trebuie să vadă dincolo de esențial“, a explicat Astner. Poetul și-a început lectura cu primele poezii scrise în limba română, în anul 1987: „Drum de țară” și „De la otavă la Ionesco”, care redau lumea satului natal Amnaș, din județul Sibiu. Atracția pe care a simțit-o poetul față de limba română vine din faptul că aceasta este foarte diferită de limba germană. Poeziile se scriu cu alte cuvinte, uneori fiind schimbat și înțelesul. „Am participat în 1996 la un workshop, am scris câteva texte, unul dintre ele fiind poezia «A scrie» – în germană «Schreiben». Atunci când a fost tradusă, a ieșit cu totul și cu totul altceva. “încerca să mă compătimească”, a povestit autoarea.
Krista Szöcs a mărturisit că reușește să elimine din experiența personală, prin intermediul poeziei, tristeți apăsătoare. „În ultima vreme, am citit foarte multe poezii cu o tristețe foarte mare în spate – însă nu una patetică, ci o tristețe care vine dintr-o trăire, o poezie care te atinge și te face să simți diferit. De aceea, caut ceva să mă miște, să mă facă să merg mai departe atunci când vreau să simt ceva cu adevărat special“, a mai spus poeta. Krista Szöcs a dezvăluit publicului că, prin intermediul poeziei, a reușit să-și consolideze relația cu tatăl său, de care s-a apropiat abia după ce acesta i-a citit primul volum.
Revenind la limbajul aparte pe care îl are poezia, întreținut și de diferențele lingvistice, Krista Szöcs a menționat că folosește un limbaj accesibil atunci când scrie, fiindcă asta caută în majoritatea poeziilor pe care le citește. „Vreau ca ceea ce scriu să sune bine și, de cele mai multe ori, după ce scriu poezii le recitesc pe muzică, ca să văd ce este în plus. Eu cred că poezia trebuie să ajungă la public cât mai ușor cu putință.“