Mădălina Olariu
Lavinia Branişte va participa mâine, de la ora 14.00, la Casa FILIT, la evenimentul „Scriitori în centru“, alături de Oksana Zabuşko şi Cătălin Mihuleac.
După Cinci minute pe zi şi Escapada aţi mai simţit că „nevoia de a scrie zumzăie pe fundal“? Ce ne pregătiţi?
Da, nevoia aceea e permanentă, după cum am mai spus. Dar de la a simţi nevoia aceea şi până la a chiar scrie e cale foarte lungă, pentru scris e nevoie de timp şi linişte, iar astea sunt lucruri extrem de preţioase şi de greu de obţinut, dacă nu trăieşti dintr-o moştenire şi plata cheltuielilor de supravieţuire îţi ocupă tot timpul. Muncesc foarte mult în perioada asta, mi-ar plăcea şi mie să pregătesc ceva, dar mă tem că o să mai dureze până găsesc o soluţie.
Consideraţi că stilul natural de a scrie, folosind un limbaj cât mai apropiat de cel al vorbirii este o trăsătură definitorie a scrisului contemporan?
Mă tem că nu am o viziune globală a scrisului contemporan. Oricât de mult aş citi – şi mă străduiesc să citesc de toate –, rămâne mereu un ocean de cărţi necitite. Cred că s-a mai scris natural şi-n alte vremuri, iar acum încă se mai scrie destul într-un stil „rigid“.
La fel ca şi anul trecut, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi va cuprinde lecturi publice şi întâlniri ale scriitorilor cu publicul. Cât de necesare sunt acestea pentru un scriitor contemporan?
Cred că sunt necesare pentru toată lumea, şi pentru scriitor, şi pentru public, şi pentru editura care l-a publicat pe scriitor. Scriitorul din mine consideră că e întotdeauna plăcut să descoperi că, pe lângă prieteni şi cunoscuţi, mai sunt şi alţii interesaţi de arta ta, iar cititorul din mine se bucură de câte ori are ocazia să vadă pe viu un autor care-i place.
Ce se înţelege prin literatura de consum?
Cu siguranţă definiţii se găsesc prin manuale. Pentru mine, ar fi literatura pentru a cărei lectură nu e nevoie de prea mare concentrare din partea cititorului. Cred.
Care este motivul pentru care cărţile de „consum“ sunt lectură de metrou, iar celelalte trebuie citite de acasă?
N-aş zice că e o regulă generală, depinde de puterea de concentrare a cititorului. Eu şi poliţistele şi SF-urile, de exemplu, prefer să le citesc acasă.