Cătălin Hopulele
Photo credit: Cătălin Hopulele
În cea de-a treia zi a festivalului, scriitoarele Ana Maria Sandu și Magda Cârneci s-au deschis în fața elevilor Colegiului Național „Garabet Ibrăileanu“ precum romanele în fața cărora au asudat scriind. Însă întrebările și povestirile le-au purtat către primii lor pași spre lectură. Îndrumate, pe rând, de Mircea Cărtărescu și Nicolae Manolescu, autoarele au rememorat participarea la cenaclurile literare, asemănate cu „o groapă cu lei“ în care tinerii studenți se simțeau „lei tineri“, iar toate serile „se lăsau cu sânge vărsat“.
Evenimentul care trebuia să înceapă de la ora 11.00 la Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu“ s-a mutat cu o jumătate de oră mai târziu, în sala mare a Casei de Cultură „Mihail Ursachi“ din Iași. Acolo, la evenimentul organizat de profesorii Carmen Bulhac, Carmen Deleanu și Cezar Hărătu, elevii așteptau înarmați cu întrebări sofisticate, după ce au citit în prealabil ultimele cărți ale autoarelor. Ana Maria Sandu și Magda Cârneci s-au arătat dezarmate de complexitatea chestionărilor și au transformat discuția dintr-o ceremonie sobră într-o întâlnire ghidușă, sfătoasă. „Eu vă spun sincer că am emoții foarte mari, că n-am dormit noaptea înainte“, a spus, râzând, Ana Maria Sandu.
Magda Cârneci a „spart gheața“ și a povestit că, în opinia sa, în ultimii 20 de ani, Iașiul s-a schimbat, dar și-a păstrat farmecul: „Iașiul are un farmec special pe care mi-e greu să-l definesc: un amestec de parfum literar și de istorie literară, este un oraș tradițional cu o viață religioasă intensă și cu o mitologie creată în jurul marilor personalități care au plecat de aici. Și să nu uităm Copoul și celebrii tei, dintre care unii am înțeles că au dispărut între timp“, a remarcat autoarea.
Moderatoarele au ținut să redreseze discuția, lansând spre dezbatere mai multe teme, printre care și „condiția femeii scriitor într-o lume care putea fi considerată, până mai ieri, a bărbaților“. Dar cum aceasta nu a prins, liceenii au început să pună primele întrebări, centrate în special în jurul capacității de schimbare a tinerilor prin literatură.
Scriitoarele i-au îndemnat pe tinerii din sală să meargă și să scrie, dacă sunt interesați de literatură, atât în gazetele literare, cât și la diferitele cenacluri la care ar putea avea acces. „Scrieți în gazete, participați la ele, chiar dacă par limitate ca influență sau ca vizibilitate. Nu are nici o importanță. Esențial este să vă manifestați, să aveți curaj să publicați, să scrieți și apoi să vedeți voi cum evoluați“, a precizat Magda Cârneci. Ana Maria Sandu – întrebată care consideră că sunt romanele importante pentru tineri – a explicat că aceștia trebuie să descopere singuri cărțile de care au nevoie. „Trebuie să găsești fix cărțile alea pentru tine, la vârsta la care încep toate: și prima frică de moarte, și prima frică de iubire, și tot. Contează foarte mult, așa că, dacă o să aveți profesori care să vă ajute să răzbiți prin hățișul acesta de texte, e perfect“, a spus Ana Maria Sandu. Ea le-a povestit adolescenților că atunci când o apuca, în tinerețe, frica de moarte, citea Muntele vrăjit de Thomas Mann.
“Magda Cârneci”-„Trebuia să ai curaj să citești la cenaclu“
Photo credit: Catalin Hopulele
Discuția despre cenacluri a pornit de la aceeași întrebare, referitoare la selecția lecturilor. Magda Cârneci și-a amintit că a început, sub oblăduirea lui Nicolae Manolescu, să urmeze cursurile „Cenaclului de luni“. Acolo, unde studenții se supuneau „unui ritual de desființare“ și discuțiile erau teribil de dure, a descoperit că pasiunea pe care o nutrea pentru literatură a înflorit mai mult decât s-ar fi așteptat. „Trebuia să ai curaj să citești la cenaclu, dar îmi făcea bine această lectură, acest mod de a interacționa (care uneori era dificil de suportat) – și, din fericire, la finalul fiecărei ședințe de câte trei ore erau cam două-trei lecturi. Domnul Manolescu trăgea concluziile vorbitorilor și aplana cumva furtuna, ca un mentor matur, calma ce era prea agresiv și sever și echilibra balanța. Toți plecam câștigați“, a povestit Magda Cârneci.
Ana Maria Sandu, redactor și la revista Dilema veche, povestește că a făcut parte din același cenaclu pe care îl frecventa și Mircea Cărtărescu, pe vremea în care acesta lucra la Orbitor. A apreciat la Cărtărescu faptul că își făcea mereu timp pentru a sta cu ei: „Ne întâlneam acolo oameni veniți de la tot felul de alte facultăți. Era un spațiu deschis, dar și o groapă cu lei, pentru că orgoliile erau mari. Toți eram foarte-foarte îndrăgostiți de literatură și asta voiam să facem. Atunci când ai pasiune, n-ai scrupule, ești ca un leu tânăr și muști din orice halcă de carne. Așa că se lăsa cu sânge, ieșeai șifonat și mototolit. Dar Cărtărescu știa, la sfârșitul serii, să aleagă fix bobița de diamant“, a adăugat Ana Maria Sandu.
Întâlnirea s-a terminat după aproape două ore de discuții, elevii luând de la cele două scriitoare tot ce aveau nevoie pentru a se putea lansa într-o carieră de romancier: curajul de a încerca să scrie, poftă de lectură și foamea de performanță.