Anca Roman
Magda Cârneci va participa mâine, de la ora 16.00, la Casa FILIT, la evenimentul „Scriitori în centru“, alături de James Meek şi Mircea Diaconu. Vineri, scriitoarea s-a întâlnit cu elevii Colegiului Naţional „Garabet Ibrăileanu“.
Cum citeşte un scriitor după prima carte publicată?
Scriitorul proaspăt debutat citeşte cu bulimie, cu grijă şi cu exaltare: vrea să fie confirmat de ţinuta similară a altor scriituri, vrea să se simtă impulsionat de intensitatea altor voci, dar mai ales vrea să se compare cu alţi combatanţi ai textului, căci are conştiinţa intrării într-un teritoriu visat, jinduit, dar minat, în care va trebui să se confrunte cu demonii proprii, dar şi cu cei ai marilor predecesori sau ai congenerilor săi.
Cine îşi rezervă cel mai mare beneficiu de pe urma interacţiunii directe dintre autor şi cititor?
Cred că ambele tabere au de pierdut şi de câştigat. Cititorul are experienţa autorului în carne şi oase, „întrupat“, care nu corespunde întotdeauna cu imaginea implicită, adesea idealizată, lăsată de text. Autorul îşi verifică pe viu efectul scontat al scriiturii şi propria imagine a cititorului perfect, ideal, care de asemenea nu corespunde adeseori cu realitatea. Din ciocnirea celor două tipuri de imagini şi aşteptări, rezultă finalmente o priză la realitate care e binevenită.
Credeţi că în literatura română transpare vreun complex sau vreo inhibiţie?
În ultimele decenii ale secolului XX, critica literară a vorbit, cu oarecare îndreptăţire, despre un complex de inferioritate, transformat uneori în inversul său de superioritate, la scriitorii şi intelectualii români moderni. Din anii 1990-2000, scena literară românească e mult mai deschisă influenţelor şi confruntărilor internaţionale – totuşi cred că scriitorii români încă mai recuperează teme politice şi conflicte psihologice cu o tentă insistent istorică şi locală, fără să se aventureze în marile dezbateri ale prezentului, de la noi şi din restul lumii.
Ce ar fi însemnat FILIT la Bucureşti?
Ar fi însemant încă un festival în mareea de festivaluri de toate felurile cu care bucureştenii sunt asaltaţi aproape săptămânal. E o idee grozavă de a organiza FILIT la Iaşi – un mare oraş plin de farmec cultural şi istoric, dar mai puţin cunoscut pentru activism cultural şi ofensivă cosmopolită. FILIT e o dezminţire fericită – şi de aceea atrage!