Marta Petreu se va întâlni astăzi, de la ora 11.00, cu elevii Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri“, iar vineri, 3 octombrie, de la ora 18.00, va participa, alături de Fabio Stassi şi Simona Sora, la evenimentul „Scriitori în centru“, care va avea loc la Casa FILIT.
Ce credeţi că ar spune astăzi tatăl dumneavoastră văzându-vă cariera: tot croitoreasă ar vrea să fiţi?
O, întrebarea asta e un glonţ în inimă.
Răspuns cinstit: nu i-ar plăcea ce-am ajuns, ar fi jignit de ceea ce am scris, mai ales de poeme. După criteriile lui, sunt un eşec, iar eu ştiu asta. Ar fi jignit că mi-am luat un pseudonim literar şi n-am păstrat numele lui: Crişan. Mi-ar spune că totuşi, totuşi, era mai bine să fi devenit croitoreasă sau contabilă. Iar eu, dacă aş avea un pic de minte, şi ar trebui să am, pentru că acum sunt mai vârstnică decât el, i-aş da în principiu dreptate şi m-aş abţine să îl contrazic.
Aţi luat multe premii, în decursul timpului, pentru cărţile dumneavoastră. Care vă este cel mai drag?
„Cartea anului“, dat de „România literară“, pentru Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, şi Premiul de la Chambéry, de la „Festivalul Primului Roman“, pentru aceeaşi carte – amândouă mi-au purtat noroc.
Cum se împacă un om format în spiritul riguros al filosofiei cu lumea poeziei? Nu sunt universuri uşor antagonice?
Filosofia şi poezia nu sunt chiar aşa de departe una de alta, dimpotrivă, iar un poet poate să fie uneori superior unui filosof în intuiţiile lui asupra lumii şi omului. Platon de poeţi se temea, nu de filosofi, Aristotel a scris despre poeţi (despre tragedieni), Heidegger a comentat poemele lui Trakl, de pildă… iar Cioran ar fi dorit să fie poet. În cultura noastră, combinaţia filosofiei cu literatura este atât de frecventă – gândiţi-vă la Eminescu, la Blaga, la Camil Petrescu – încât Ion Ianoşi a considerat-o drept trăsătură definitorie, iar eu îi dau dreptate.
Sunteţi un om care ştie ce înseamnă managementul în zona culturală. Cât de mult contează apariţia unui festival ca FILIT?
Pentru că ştiu ce greu este, la noi, să construieşti ceva în cultură, sunt uimită de amploarea festivalului, adică de faptul că s-au găsit bani pentru el. Ca la toate investiţiile culturale, cred că roadele lui se vor vedea în timp. Oricum, prezenţa laolaltă a autorilor străini şi români nu poate aduce decât foloase.
Alex Savitescu