Anca Roman
Ştim cu toţii că nu există căi cu potenţial infinit de a anula greul dintre generaţii şi că e preferabil ca eforturile de nivelare să vină din partea celor maturi. Cezar Paul-Bădescu şi Marta Petreu, invitaţii de ieri ai Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri“, nu doar că au prins această subtilitate, dar au şi pus-o în practică, venind în faţa elevilor cu un discurs lejer, cu accente de umor şi, în general, adaptate unui public nerăbdător.
Întâlnirea cu liceenii, care a avut loc în cadrul seriei de evenimente „Scriitori printre liceeni”, a fost moderată de Manuela-Beatrice Coţofan şi Nicu Crăciun.
Evenimentul a fost gândit, desigur, ca un pretext de implicare a celor tineri într-un act autentic de comunicare, așa că era vital ca elevii să îşi lase cât mai mult amprenta asupra fluxului dialogului. După ce tinerele gazde au prezentat câteva repere istorice care le plasează liceul printre cele mai renumite din Iaşi și după o introducere în universul literar al celor doi invitaţi, discuţia a căpătat uşor-uşor o direcţie mai relaxată, atacând direct preocupările elevilor. Întreg intervalul de două ore a fost rezervat curiozităţilor literare ale tinerilor, care păreau să-și fi pregătit atent intervențiile.
Dincolo de acest lucru, însă, ce rămâne este un exemplu de interacţiune care, deşi poate că a pornit din instinct într-o manieră uşor artificială, s-a transformat într-o relaţionare fără prea multe bariere. Cei doi invitaţi au ştiut să dozeze atât picanteriile, cât şi aşa-zisele sentinţe literare personale, totul fiind punctat pe alocuri de câteva observaţii de natură didactică ale profesorilor-moderatori.
Se pare că nu întâmplător întâlnirea a luat acest curs favorabil. Însăşi Marta Petreu s-a destăinuit în faţa publicului, căruia i-a făcut, în mod indirect, cel mai frumos compliment posibil: „Dacă n-aş preda, m-aş simţi amputată. Mi-ar lipsi nu ceea ce dau, ci ceea ce primesc. Profesorul primeşte foarte mult de la elevii săi“, a declarat scriitoarea, adăugând că „şcoala este un mediu amniotic al meu“.
Întrebat de o elevă despre motivaţiile actului de creaţie, Cezar Paul-Bădescu a venit la rândul lui cu o remarcă flatantă la adresa publicului, explicând că intervenţia cititorului în operă nu este doar de dorit, ci și pur şi simplu indispensabilă: „Scriitorul îţi oferă un schelet pe care trebuie să pui carne. Cititorul rescrie opera. Pentru a face o fiinţă vie, e nevoie de acest parteneriat scriitor-cititor“.
Marta Petreu i-a dus mai departe ideea, atacând o serie de subiecte destul de delicate despre dificultatea actului de a compune o lume ficţională. Nu a negat faptul că în spatele unui volum se ascunde uneori multă frustrare şi că un anumit tip de invidie a creatorului e imposibil de ocolit. „Literatura are un preţ cumplit! Aproape că-mi vine să zic că trebuie să te gândeşti bine dacă eşti sau nu dispus să plăteşti preţul“, a adaugat invitata. Marta Petreu a dorit să pună şi mai mult accent pe concluzia anterioară a lui Cezar Paul-Bădescu, atrăgând atenţia că „scriitorul are o rupere din sine, iar dacă voi nu citiţi, sacrificiul e inutil“.
Tinerii au aflat „ce a vrut să spună autorul“
Întrebaţi de elevi unde trebuie căutate sursele de inspiraţie ale textelor pe care le-au scris, invitaţii au ţinut să explice că decenţa cere ca legăturile între opere distincte să fie cât mai puţin vizibile. Ei au adus totuşi în discuţie şi elemente mundane care declanşează nevoia de a scrie. Astfel, atât Marta Petreu, cât şi Cezar Paul-Bădescu şi-au rememorat adolescenţa, infiltrând în dialog, spre bucuria tânărului public, subiecte precum fumatul, muzica rock, mersul la Filarmonică și lectura.
Tinerii au deschis apoi și aşa-zisul capitol „Ce-a vrut să spună autorul“. Deşi o temă de discuţie cu adevărat riscantă, invitaţii au ştiut să le explice elevilor că literatura îi învesteşte pe cititori cu toată forţa de care au nevoie. Iar când a venit vorba despre mesajul cărţilor în general, Cezar-Paul Bădescu a fost categoric şi a atras atenţia că „literatura nu e făcută să transmită mesaje. Când eşti dădăcit de autor, avem de-a face cu o literatură proastă. Mesajul literar e chiar bucata literară respectivă“. Aceeaşi opoziţie faţă de literatura tezistă a arătat-o şi Marta Petreu, care a recunoscut că singurul ei scop când scrie este să îi ofere cititorului o lecţie de realitate şi nimic mai mult.
Un alt subiect de o importanţă majoră ridicat de elevi a fost acela legat de specificitatea de gen în literatură. Marta Petreu s-a arătat convinsă că sexul autorului transpare în scriitura acestuia şi nu a avut nici o problemă să recunoască faptul că este „evident că feminitatea îşi pune amprenta asupra mea. Ar fi îngrozitor să nu se întâmple“.
Discuţia a alunecat apoi spre teme legate mai degrabă de realitatea de zi cu zi. Elevii au fost curioşi să descopere cum se raportează astăzi un scriitor la reţelele de socializare şi au vrut totodată să afle mai multe despre impactul pe care îl are televiziunea asupra lor. Ambii invitaţi s-au arătat toleranţi şi au explicat că nu s-au simţit niciodată invadaţi de tehnologie şi că liberul arbitru este întotdeauna un aspect ce nu trebuie trecut cu vederea. Aceștia au făcut aluzie la libertatea fiecărui individ în parte de a alege modul cel mai productiv, dar şi plăcut, de a-şi petrece timpul liber.
Dialogul s-a încheiat într-o notă de un optimism cumpătat. Elevii i-au rugat pe autori să aprecieze calitatea literaturii române contemporane. Fără nici o intenţie de autojustificare sau, dimpotrivă, de autodenunţ, Marta Petreu a încheiat spunând că „noi trăim într-un autodispreţ. Cultura românească e o cultură medie, foarte interesantă şi ne dă un certificat de naştere de bună calitate nouă, scriitorilor“.