Interviu realizat de Răzvan Chiruţă
Sunteţi unul dintre puţinii scriitori români care au un „fan page“ pe Facebook şi care a adunat 600 de like-uri. Cum vi se pare acest succes electronic?
Încerc să mă ţin departe de Facebook. Îi înţeleg mirajul, dar, sincer, gândirea asta în like-uri mi-e străină. De asta, nu ştiu exact ce înseamnă să ai „succes electronic“ şi nici dacă 600 de like-uri sunt multe sau puţine. Mă gândesc că, dacă s-au adunat atâtea, e pentru că postez, rar, muzică „de corazón“ şi de jale.
Nu sunteţi, în schimb, singurul scriitor care a fost tentat şi de jurnalism. Cum s-au îmbinat cele două „domenii“ din viaţa dumneavoastră?
Mamele şi taţii noştri ne-au spus de mici să avem o meserie. Că aşa se face, că aşa e bine. Să fii scriitor n-a prea fost niciodată o meserie pe aici, pe la noi. În schimb, jurnalismul – da. N-am avut o mare tandreţe pentru jurnalism, dar am încercat să mi-l apropii, să-l facă să semene cât mai mult cu ceea ce îmi place să scriu. Uneori am reuşit, alteori mai puţin. Important e că am şi eu o meserie şi că încă îmi mai place ce fac.
Nu aţi mai publicat nici o carte din 2009, când a apărut pe piaţă Şi Hams Şi Regretel. Ce s-a întâmplat în aceşti cinci ani de nu aţi mai găsit inspiraţie pentru un nou roman?
Evident că în cinci ani se întâmplă o groază de lucruri! Aşa a fost şi cu mine: în ăştia cinci ani, viaţa pe care am trăit-o a bătut orice roman. Dar nici măcar despre asta nu e vorba. Scrisul e altceva decât să-ţi vezi numele publicat pe o carte. E o ardere, un freamăt lăuntric, o chemare chinuitoare. Dacă o să scriu, o s-o fac doar din motivele astea. Nu mă grăbesc, că n-am de ce. Știu că o să vină. Dar să ştiţi că am scris o grămadă de povestiri la ziar!
Aţi debutat cu poezie, apoi aţi scris numai proză. Vă e dor de poezie, vă gândiţi să mai încercaţi?
Nu mi-e dor neapărat să scriu poezie. Mi-e un dor nebun s-o simt! Și o să încerc toată viaţa mea să simt asta.
E prima dumneavoastră participare la Festivalul de Literatură şi Traducere de la Iaşi. Ce aşteptaţi să găsiţi la FILIT şi, mai ales, ce credeţi că vă va oferi acest festival?
Știu la ce mă aştept de la FILIT: la un mare festival de literatură, aşa cum în România, din păcate, nu prea există. În schimb, ce înseamnă exact un mare festival de literatură nu mi-e foarte clar. Bănuiesc că e efortul acela uriaş care face ca întâlnirile dintre cititori, scriitori, critici şi traducători din toate colţurile lumii să pară şi să fie fireşti. Or, dacă împărtăşeşti pasiunea asta cu alţi oameni ca şi tine, dacă poţi asculta, vorbi şi pricepe firesc, asta ar trebui să fie de ajuns. Și aş mai vrea să văd un oraş atât de drag cum îmi e Iaşul fremătând de oameni frumoşi şi uşor scrântiţi, cum sunt toţi cei care iubesc literatura.