Mădălina Olariu
Cea de-a doua întâlnire din Casa Poeziei a luat forma unor discuții libere, pe baza textelor autorilor Elena Vlădăreanu și Octavian Soviany. Moderatoarea întâlnirii, Svetlana Cârstean, a subliniat faptul că cele două volume ale poeților provin din etape și perioade diferite. Călcâiul lui Magellan, al lui Octavian Soviany, a fost lansat în 2014, iar despre Spațiul privat (2009) al Elenei Vlădăreanu s-a spus că „deja și-a consumat substanța și s-a transformat în altceva“.
Elena Vlădăreanu este jurnalist la Radio România Cultural și mărturisește că se simte uneori constrânsă de meseria ei, iar poezia îi dă libertatea de a face orice. Își amintește că a fost pasionată de citit încă din copilăriei și că, pe vremea aceea, îi plăcea să-l citească pe George Bacovia. „Prima poezie am scris-o în clasa a V-a, iar ceea ce m-a motivat să continui a fost faptul că profesoara mea a spus în fața clasei că l-am plagiat pe Mihai Eminescu și mi-a cerut să demonstrez contrariul“, spune Elena Vlădăreanu, în timp ce arată publicului o serie de poze din Medgidia, orașul natal. „Cred că există o legătură foarte puternică între creație și locul natal“, a adăugat aceasta.
În timpul întâlnirii, a devenit limpede că Elena Vlădăreanu și Octavian Soviany se raportează diferit la modul în care apare autoficțiunea în textele lor. Nici teoria nu pare să fie la fel de importantă pentru amândoi. „Pentru un scriitor este important ceea ce scrie și nu cred că are rost să își bată capul cu teoria. Important este ce iese la sfârșit. De aceea, eu încerc să fac cât mai puțină teorie, îmi dau seama că nu duce nicăieri“, a accentuat Octavian Soviany. Pe de altă parte, Elena Vlădăreanu a recunoscut că simte nevoia de a se folosi de teorie pentru a scrie, dar a subliniat și necesitatea existenței modelelor literare: „S-a vorbit zilele astea despre inspirație, despre cum scriem. Eu am nevoie întotdeauna de teorie, pe mine mă ajută și îmi dă încredere“.
“Muzele preferă boemia” Svetlana Cârstean a remarcat faptul că, spre deosebire de Octavian Soviany, care vorbește despre existența muzei și despre fragilitatea extremă a poetului, Elena Vlădăreanu este mai ancorată în real. „Muza mea lipsește pentru că viața mea este una banală, insignifiantă; nu am fost niciodată boemă“, a răspuns autoarea.
Octavian Soviany a completat că autorul trebuie să aibă o singură calitate – răbdarea – și că, de cele mai multe ori, un text ajunge să se scrie singur. „Dacă te amesteci în el și încerci să-l faci tu, iese prost. Poezia nu este o republică, este dictatură.“
Elena Vlădăreanu a prezentat publicului de la FILIT și videoclipul spectacolului „Habemus bebe“, care va avea loc pe 10 octombrie la Teatrul „Luceafărul“ din Iași, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FTPT). Piesa, inspirată dintr-un text despre experiența maternității, are ca teme condiția și identitatea femeii. „Dacă voi ajunge să public acest text probabil că va lua forma poeziei, însă cât am lucrat la el l-am văzut mereu ca un spectacol“, a completat scriitoarea.