Un scriitor român şi un poet american, Norman Manea şi Edward Hirsch, au încheiat Serile FILIT 2014 cu o întâlnire de două ore despre poezie, limbă, exil, intelectuali, prieteni şi „America incoerentă“. Carmen Muşat, moderatorul evenimentului, şi Edward Hirsch, unul dintre primii prieteni din lumea literară pe care i-a cunoscut Norman Manea după ce a plecat în America, i-au pus întrebări invitatului şi l-au făcut să-şi amintească de copilărie, când se simţea ca un proscris din cauza pasiunii pentru lectură, şi de exilurile în Transnistria şi în Lumea Nouă.
În opinia lui Norman Manea, românii sunt un popor hedonist, ipoteză cu care explică şi vorba populară că noi nu am dat sfinţi, dar am dat poeţi, pentru că „hedonismul înseamnă a te bucura de oferta cotidiană şi de bucuriile pe care viaţa ţi le oferă, mai mult interes faţă de cântec, faţă de artă, decât faţă de sacralitate“. Iar în acest hedonism intră şi o anumită adaptare la imediat, adaptare ce poate să ducă la ignorarea trecutului. Însă cum acest trecut pare să tot revină sub diverse forme, scriitorul a spus că îi doreşte României ca O scrisoare pierdută să nu mai fie actuală, să rămână aceeaşi piesă genială şi atât. Cum discuţia a pornit de la eseul „Felix culpa“, în care Norman Manea discuta simpatia legionară a lui Mircea Eliade, şi de la faptul că România a demonstrat că nu era pregătită pentru un asemenea adevăr, Edward Hirsch a intervenit spunând că, „deşi îl apreciez mult pe Eliade – mai ales că opera sa despre şamanism a însemnat mult pentru mine ca poet, întrucât şamanismul este esenţial când vorbim despre istoria poeziei –, când am citit articolul lui Norman mi s-a părut că a fost cam indulgent cu Eliade, mi s-a părut că a fost blând“. Norman Manea a spus că Edward Hirsch nu a fost singurul american care a avut această părere. „Philip Roth m-a sunat în dimineaţa în care a apărut articolul şi mi-a spus: «Norman, ce-i asta? Cam molâu, cam împăciuitorist»“, a povestit scriitorul, explicând că diferenţa de reacţie dintre români şi americani „reflectă o fundamentală deosebire între o ţară liberă şi cu rădăcini democratice puternice şi o ţară tulburată ciclic de crizele ei politice şi morale“.
Poezia, una dintre Marile Puteri ale lumii
Adesea, Norman Manea spune că trăieşte de fapt într-o limbă, iar Carmen Muşat a vrut să afle de la cei doi invitaţi ce rol joacă limba în viaţa lor. „Să lăsăm întâi marile puteri“, a fost invitat Edward Hirsch, iar acesta a răspuns amuzat: „N-am mai auzit până acum ca poezia să fie descrisă ca o mare putere a lumii, dar accept“. În opinia lui, poezia depinde de limbă şi încearcă – într-o societate în care cineva vrea să-ţi vândă ceva 24 de ore din 24 – s-o îndepărteze de aspectul utilitarist. „Însă poezia nu înseamnă doar jocuri de limbă. Mulţi oameni cred că poezia înseamnă doar limbă, iar asta e o idee foarte comună în Statele Unite acum. Nu cred asta, cred că limba totuşi arată către ceva din afara ei“, a explicat poetul american, spunând că poezia e cea mai intensă formă de literatură.
Norman Manea a povestit că, atunci când a plecat în America, singura avere pe care o avea era limba română, „casa mea, casa melcului“. „Am plecat cu o mică valiză, dar chiar dacă mi s-ar fi dat voie să plec cu 30 de valize, tot n-aveam mare lucru de dus cu mine“, a mărturisit scriitorul. Acesta a spus că, în momentul în care a ajuns pe aeroport şi era gata de plecare, a avut senzaţia că, în schimbul paşaportului, i s-a tăiat limba: „tocmai în momentul în care aş fi putut să vorbesc liber şi aş fi avut atât de multe de spus, am plonjat în Lumea Nouă“.
Norman Manea a vorbit pe scena Naţionalului ieşean şi despre marile tragedii ale lumii, aducând în discuţie firea umană şi întrebându-se dacă nu cumva e scris în codul ei genetic să provoace asemenea evenimente. „Am văzut că toate marile dezastre care s-au întâmplat pe glob s-au repetat şi ne putem întreba dacă, repetându-se de atâtea ori, nu dovedesc o necesitate umană. Dacă ceva se repetă şi se repetă, în ciuda unei experienţe umane teribile şi devastatoare, înseamnă că este proprie speciei. Eu nu vreau să dau un răspuns la asta, dar întrebarea mi se pare valabilă“, a explicat Norman Manea.
Pentru că a fost ultima seara FILIT, Norman Manea a încheiat spunând că festivalul este un eveniment cultural internaţional de anvergură, care face cinste României şi care ar trebui să arate ceva politicienilor, şi anume faptul că România poate arăta şi o altă faţă decât cea pe care o afişează „o clasă politică absolut penibilă“.
Ioan Stoleru