La Casa Poeziei, găzduită de Casa Dosoftei, poeții Liviu Antonesei și Adela Greceanu și-au citit ieri, 1 octombrie, începând cu ora 16.30, fragmente din volumele de poezii, ca mai apoi să aștepte reacții, curiozități și discuții în jurul creațiilor proprii. Moderatorul întâlnirii a fost poetul Radu Vancu, care i-a caracterizat pe cei doi ca fiind “doi autori din generații diferite, fiecare cu un mod personal de a înțelege literatura.”
“Ce-ai simțit cu acuitate nefirească la cinci ani simți și la 60 de ani”, vers aparținând lui Liviu Antonesei, a fost punctul de plecare al Adelei Greceanu referitor la poziția pe care o preferă în ceea ce privește literatura. “Asta voi face în toată literatura mea, voi traduce în poezie, indiferent că va arăta ca proză scurtă sau lungă, voi căuta să traduc în poezie simțirea de la cinci ani, regăsită de fapt la orice vârstă și sub toate formele în care pot avea acces la ea”, a adăugat poeta după ce a citit fragmente din “Și cuvintele sînt o provincie”, personajul principal fiind întruchipat de Adila.
Ideea a fost întărită și de Liviu Antonesei care a subliniat faptul că întreaga literatură este autobiografică. “Când mă refer la biografie nu iau în calcul doar evenimentele vieții, ci tot ceea ce face omul în viața sa, care e alcătuită în egală măsură din amintiri precise sau imprecise, din imaginație, reverii sau fantasme. Literatura poate fi receptată pentru că zonele fiecăruia se intersectează, uneori nu, atunci întâlnim acei cititori reticenți la fantasmagoriile noastre. Alteori ajung chiar să se indentifice cu trăirile poetului”, a susținut Liviu Antonesei. De asemenea, poeta Nora Iuga a întărit ideea susținând că “până și imaginația este autobiografie. Noi într-adevăr trăim în personajele noastre, este o invenție și o revoltă falsă să nu vrei să recunoști sau să ai impresia că tu creezi niște personaje, niște oameni care nu ești tu. Toate sunt fețele tale, și Demonul și Dumnezeu sunt lipiți, asemenea îngerilor”.
Poeți din generații diferite, cu un punct comun
Astfel au fost caracterizate și operele celor doi autori, care deși “nu seamănă deloc în expresie”, ajung să aibă autobiografia ca punct comun. “Ce este absolut șocant la Adela este cum reușește dintr-o filozofie a limbajului să creeze o analiză a limbajului. Oricât am vrea să ne prefacem că suntem alții, chiar și atunci când scriem proză nu vom reuși. De exemplu, asta se oglindește și în opera lui Gustave Flaubert, nu era nebun să spună direct că el este Madame Bovary”, a precizat Nora Iuga. La polul opus, poeta l-a situat pe Liviu Antonesei ca fiind “un poet ușor prea sentimental pentru vremea de azi, prea patetic pentru ceea ce se cere azi în poezie. Însă el este el, foarte autentic, iar ceea ce am remarcat și în cele mai recente poeme care mi-au și plăcut foarte mult, este și faptul că el este foarte cinematografic.”
În același ton cinematografic, moderatorul Radu Vancu a dorit să-i caracterizeze pe cei doi prin prisma a doi actori. Astfel, Adela Greceanu a fost comparată cu actrița Winona Rider pentru naturalețe și impresia că face orice lucru cu ușurință, iar pe Liviu Antonesei cu actorul francez Cristopher Lambert din punct de vedere fizic. Tot în mod comparativ au fost analizați cei doi poeți și din punctul de vedere al momentelor în care au debutat, fiind autori din generații diferite. Astfel, Adela Greceanu face parte din sfera poeților care debutează foarte devreme, la 22 de ani cu volumul “Titlul volumului meu, care mă preocupă atît de mult”, în timp ce Liviu Antonesei reprezintă poeții care debutează tîrziu, primul volum de poezii apărînd cînd acesta avea 36 de ani. Moderatorul l-a încadrat în zona poeților “care contrazic clișeul conform căruia poetul român este un poet de explozie, care scoate o carte foarte tânăr, după care motoarele nu mai sunt la fel de turate și trece pe proză sau se recalifică. Ei sînt poeții de cursă lungă, care duc maratonul la bun sfârșit”.
Liviu Antonesei a subliniat faptul că debutul tîrziu a fost un efect al cenzurii din acele vremuri, din primul volum al său, “Căutarea căutării”, fiind la acel moment păstrată doar o treime. “Puteam fi un debutant mai precoce, însă nu a fost să fie. Nu-mi pare rău, subscriu vorbelor lui Dostoievski care spune că o literatură puternică fără o cenzură puternică nu se poate. De fapt, cenzura te obliga să fii inteligent, nu puteai să îl citezi de exemplu pe Cioran, însă puteai să îl citezi pe “Naroic”. Cenzorii nu citeau nepărat, era doar o listă de cuvinte interzise pe care o aveau și o respectau”, a ținut să explice poetul. Astfel, moderatorul întâlnirii a dorit să afle și părerea invitaților referitor la discuțiile din Occident privind literatura fără cenzură, fără limite. “La mine poate că a funcționat un soi de autocenzură, de căutare, în momentul în care am avut o foarte lungă pauză de publicare de șapte ani, care mi-a făcut foarte bine și s-ar putea să se observe în ceea ce voi scrie și ce voi publica de acum înainte”, a precizat Adela Greceanu.
Revenind la imaginea poeziei ca autobiografie, criticul literar Carmen Mușat, a accentuat ideea conform căreia formulele poetice ale celor doi sunt foarte diferite, însă ajung pe drumuri diferite la un punct similar, acela că poezia este un autoportret. “La Liviu Antonesei este o poezie întoarsă către sine, în timp ce la Adela Greceanu este o poezie întoarsă către exterior, către lume, o poezie aparent narativă, care însă nu spune o poveste, ci creează o stare, o atmosferă, o identitate. Fără autobiografie nu este posibilă literatura”, a conchis Carmen Mușat.
Mădălina Olariu