Anca Roman
Întâlnirea „Scriitori în centru“ care a avut loc la Casa FILIT ieri, de la ora 14.00, trebuia să îi aducă împreună pe Radu Aldulescu, Marius Daniel Popescu și Dumitru Țepeneag. Am fost, desigur, cu toții dezamăgiți să aflăm că Dumitru Țepeneag nu a mai putut participa la eveniment. Cu toate acestea, întâlnirii nu i-a lipsit deloc verva, iar invitații au dezvăluit cum se raportează fiecare la profesia de scriitor.
Roxana Patraș, moderatoarea evenimentului, a făcut o scurtă introducere în opera scriitorilor invitați, prezentând romanele Simfonia lupului al lui Marius Daniel Popescu și Cronicile genocidului al lui Radu Aldulescu, din care ulterior autorii au și citit câteva fragmente.
Moderatoarea a explicat apoi că unul dintre motivele alegerii celor doi invitați a fost modul în care aceștia se raportează la ideea de exil. În vreme ce Marius Daniel Popescu și-a asumat plecarea din țară la începutul anilor ’90, pentru a-și urma un destin – nonconformist, în opinia unora – de șofer de autobuz în Elveția, Radu Aldulescu a scris despre exil fără să îl probeze, mizând astfel pe forța exercițiului imaginar. Întrebat de ce nu a plecat în străinătate, acesta a explicat: „Mi se pare o experiență atroce pentru un scriitor să-și părăsească țara. N-am fost în stare de așa ceva, de aceea am încercat o proiecție“. Marius Daniel Popescu, în schimb, scrie de multă vreme în franceză și recunoaște că este atașat de ambele culturi: „Sunt adaptat la lumea de acolo (Elveția, n.a.), dar asta mă dezavantajează în România“.
În continuarea discuției, Radu Aldulescu a dezvăluit felul în care se raportează la profesia de scriitor, mărturisind că asumarea acestui profesii „e un mod de a mă justifica social“. El s-a arătat dezamăgit de faptul că „statutul scriitorului este din ce în ce mai scăzut“ și a constatat amar că, deși din literatură se câștigă, autorul nu pare niciodată a fi destinatarul veniturilor.
Marius Daniel Popescu a afirmat însă că, după părerea lui, un autor nu trebuie să fie protejat în vreun fel, ba chiar a pus un semn de echivalență între această profesie și oricare alta, fie ea de șofer de TIR, tăietor de lemne ori salahor. „Scriitorul este un individ care participă la sistem și nu e mai important decât alții. În viață, un om nu are nevoie de literatură pentru a fi fericit“. Radu Aldulescu, în schimb, a explicat că vede scrisul ca pe impulsul cel mai profund al vieții sale și că este convins că un om al cărții merită o oarece recunoaștere.
Spre final, întrebați de Roxana Patraș pentru ce fel de public scriu fiecare, Radu Aldulescu și Marius Daniel Popescu au susținut că nu au în minte un target fix. „Eu nu-mi imaginez un public; eu fac perechea mea de papuci, o scot pe piață și aștept să văd cine vrea să o cumpere“, a declarat, cu umor, Marius Daniel Popescu.