Ieri, de la ora 11.00, la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Iaşi a debutat cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi printr-un eveniment „Scriitori printre liceeni“, la care au asistat aproximativ 100 de elevi şi profesori. Cătălin Mihuleac, prozator şi dramaturg ieşean, şi Dumitru Crudu, prozator, poet şi dramaturg basarabean, au citit, timp de aproape două ore şi jumătate, fragmente din cele mai recente romane ale lor, răspunzând la final la întrebările liceenilor. Evenimentul a fost moderat de către profesoarele Miruna-Raluca Bostan şi Costina Creiţa de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“.
Cătălin Mihuleac: „Războiul este cel mai îngrozitor lucru, mai rău decât iadul“
Scriitorul Cătălin Mihuleac a precizat în deschiderea evenimentului că încearcă să fie mai precaut, fiindcă la ultima întâlnire cu liceenii la care a participat „acum un an şi ceva, mi-au pozat şosetele. De aceea sunt foarte atent cu picioarele, dar, oricum, ar fi un pleonasm să spun că mă bucur să fiu aici fiindcă mă bucur, într-adevăr, foarte mult“. După ce le-a spus celor din sală că dimineaţa este perioada cea mai bună a sa, „în care sunt cel mai activ“, le-a prezentat două fragmente din cartea apărută săptămâna trecută, America de peste pogrom, la Editura Cartea Românească. Deşi scriitorul a menţionat că este prea devreme pentru a şti care va fi destinul volumului, acesta a specificat că a produs reacţii încă dinaintea lansării, când a fost ameninţat şi acuzat că a fost plătit de evrei pentru a o scrie. Realizată pe două planuri narative, unul dintre ele fiind plasat în Iaşul interbelic – concentrându-se asupra mişcării antisemite care lua naştere atunci în capitala Moldovei –, cartea spune povestea unei „domnişoare din Iaşi care se căsătoreşte cu un american evreu“. Scriitorul a menţionat că volumul său conţine un comic evreiesc, „mai rafinat“, dar a precizat că în aceasta predomină aspectele tragice. „După cum istoria a scos la iveală a existat la Iaşi un pogrom în al Doilea Război Mondial, la sfârşitul lui iunie 1941, când au existat circa 15.000 de victime. Atunci aş vrea să înţelegeţi că Iaşul anului 1940 avea jumătate din populaţie evreiască, 50.000 de locuitori murind în acest progrom“, le-a povestit scriitorul liceenilor aflaţi în sală. Cătălin Mihuleac a citit două fragmente din roman, primul dintre ele ilustrând partea comică a volumului său, despre un evreu care povesteşte cum prietenul său, un alt evreu, câştiga vânzând bunurile lăsate în urmă de amanţii soţiei sale în timp ce fugeau, prinşi în fapt, de acesta. El a ajuns să moară de inimă rea la un an după ce a divorţat, dându-şi seama de greşeala financiară pe care a făcut-o, la divorţ „câştigând în final soţul înaintea evreului“. Cel de-al doilea fragment prezintă povestea Goldei, o fetiţă evreică de 11 ani, care şi-a surprins mama violată de către soldaţi şi a plecat către chestură să le povestească tatălui şi fratelui ei (arestaţi fiindcă erau evrei) despre ce s-a întâmplat. „Istoria vorbeşte despre victime, dar nu vorbeşte deloc despre aceste victime care rămân vii“, a spus Cătălin Mihuleac, referindu-se la femeile care au fost violate în timpul războaielor. „Să lăsăm pudoarea deoparte“, a continuat acesta. „Numai în Franţa în cel de-al Doilea Răzvoi Mondial s-au născut 200.000 de copii din legăturile, consimţite sau nu, ale franţuzoaicelor cu soldaţii germani, dar mai sunt şi cele aproape un milion de naşteri de copii nelegitimi din sovietizarea uterelor. Aşa că, atunci când auziţi zvonuri despre război, să ştiţi că este cel mai îngrozitor lucru posibil, mai rău decât iadul.“
Peripeţiile unui american în drum spre Chişinău
Photo credit: Cătălin Hopulele
Photo credit: Cătălin Hopulele
Dumitru Crudu a ales să prezinte fragmente din romanul său Un american la Chişinău, care a avut mai multe nominalizări şi a câştigat mai multe premii atât în România, cât şi în Basarabia, şi care a fost votat de către criticii literari de peste Prut drept unul dintre cele mai bune zece romane basarabene ale ultimilor 50 de ani. „Sunt câteva lucruri care mă leagă de Cătălin Mihuleac. Ambii am fost cu burse la Viena, la Cartierul Muzeelor, eu în urmă cu trei ani, el cu doi, şi am locuit în aceeaşi cameră“, a explicat scriitorul basarabean la începutul prelegerii sale. În camera respectivă, lui Cătălin Mihuleac i-a venit ideea romanului America de peste pogrom, iar Dumitru Crudu a scris o mare parte din romanul său Un american la Chişinău. Însă cei doi nu au fost singurii care au lucrat la volume în apartamentul cu două camere din Viena. „În aceeaşi rezidenţă şi în acelaşi apartament a avut o bursă şi directorul festivalului, Dan Lungu, care a scris la rândul său un roman acolo“, a adăugat Dumitru Crudu. Acesta a explicat faptul că romanul său a fost scris iniţial, ca manuscris, de mână şi pierdut în anul 1997. Din rescrierea lui a rezultat o carte cu totul nouă, despre care acesta spune că a fost încântat să observe că s-a vândut, pe alocuri, în mai multe e-book-uri decât exemplare tipărite. Cartea sa, Un american la Chişinău, a fost descrisă în prefaţă de către Liviu Antonesei ca fiind un roman cu o dimensiune autobiografică, dar care este o „autoficţiune“. Aceasta prezintă povestea unui american care ajunge să fie călăuzit, în drum spre Chişinău, de un jurnalist dat afară de la postul său de muncă din Braşov şi peripeţiile prin care trec aceştia ca să ajungă acolo.
Un scriitor trebuie să fie vocea timpului său
Provocat de către elevii din sală să povestească despre cum se văd aceştia ca scriitori, dacă se încadrează în vreun curent literar contemporan sau dacă au un stil propriu, Cătălin Mihuleac a spus că o bună bucată de vreme nu a crezut în viitorul său în lumea literaturii. „Multă vreme nici nu m-am luat în serios. Dacă cineva a folosit vreodată o figură de stil şi am întâlnit-o, eu nu am repetat-o. Am fugit de ea. Şi m-a deranjat, pe de altă parte, când au fost lucruri care au apărut la mine şi le-am văzut pe la alţii. Eu am intrat întâmplător în lumea asta şi absolut împotriva voinţei mele. Mi-aş fi dorit să fiu sportiv de performanţă, poate rocker, în nici un caz nu aş fi vrut să mă ocup cu ce mă ocup acum“, a răspuns Cătălin Mihuleac. La rândul său, Dumitru Crudu le-a explicat liceenilor că a încercat să pună bazele unui curent, fracturismul, în 1999, în manifestul căruia milita împotriva generalizării şi pentru o abundenţă de detalii în descriere. „Fracturismul îşi propune refuzul noţiunilor, conceptelor, denumirilor, etichetelor de tot soiul. Acesta a înţeles că, respectând limbajul uzual şi ştiinţific, te disociezi de fapt de vidul semantic. Fracturismul nu foloseşte propoziţii de tipul «am venit să îţi spun că cerul e înnourat», cu care abundă poezia din aceşti ani. Ele simplifică şi falsifică realitatea. Varietatea şi complexitatea unui cer înnourat nu pot fi explicate într-o astfel de propoziţie simplă. Care mai e diferenţa cu cerul înnourat de ieri, de alaltăieri, de cel din China sau din Japonia?“, a adăugat Dumitru Crudu. Întrebările liceenilor au vizat şi importanţa fanteziei în scriitură sau poziţia scriitorului în societatea contemporană. Cătălin Mihuleac a precizat că un scriitor trebuie să fie „o voce a timpului său“, în timp ce Dumitru Crudu a accentuat că acestuia îi trebuie curaj, „altfel îşi iroseşte talentul“. Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe şi cu o discuţie non-formală între scriitorii prezenţi la eveniment, elevi şi profesori.
Cătălin Hopulele