Mădălina Olariu
Nicolas Clement, laureat al celei de-a 27-a ediţii a Festivalului Romanului de Debut, s-a întâlnit cu cititorii sâmbătă, 4 octombrie, la Librarium Palas. Prezenţa acestuia în cadrul FILIT a fost posibilă datorită parteneriatului pe care Institutul Francez Iaşi îl are cu Festivalul Primului Roman de la Chambery.
Photo credit: Héloïse-Jouanard
Nicolas Clement nu scrie ceea ce trăieşte, ci trăieşte ceea ce scrie. Şi scrie doar atunci când se simte înlănţuit de o voce feminină, care îi dictează şi care îl înlocuieşte. „Mă trezesc cu acea voce în minte, cu cuvintele ei şi scriu. Nu ştiu pe ce drum mă va duce. Întotdeauna este o voce feminină, care însă nu este aceeaşi. De exemplu, acum sunt pe cale de a scrie povestea unei femei mai înaintate în vârstă“, a mărturisit acesta. Romanul său de debut Sauf les fleurs este o poveste spusă de vocea personajului Marthe, care îşi rememorează viaţa şi traumele din copilărie.
Moderatoarea evenimentului, Simona Modreanu, i-a mărturisit scriitorului că ceea ce i-a atras atenţia a fost modul în care acesta a reuşit să facă tăcerea să vorbească, iar cuvintele să tacă. Nicolas Clement a povestit că aceeaşi observaţie au făcut-o şi alţi cititori de-ai săi, care i-au spus că şi ei au auzit acea tăcere din interiorul romanului. „La fel cum îmi place să traduc din limba greacă în limba franceză, în aceeaşi măsură îmi place şi să traduc cuvintele în tăcere“, a completat autorul.
Nicolas Clement a spus că îi plac tragicii greci, în care a descoperit cele două aspecte pe care le îmbracă răul: răul ca o cale de a ajunge la bine şi răul care nu mai e un mijloc, ci o realitate, personajul său confruntându-se cu un rău pe care nu îl va transforma în bine. Acest rău, învelit în hainele unei copilării maltratate, capătă forma unei scriituri poetice, pe care însă autorul nu simte să o aibă. „O cititoare m-a întrebat chiar recent cum am putut fi atât de poetic, descriind ceva traumatizant. Mi-a plăcut să amestec în scrisul meu şi puţină tandreţe.“
Prezent la întâlnire, scriitorul Marius Daniel Popescu a crut să afle ce ştie autorul despre români, în afara faptului că sunt prieteni cu francezii. Trecând de stereotipurile care descriu românii, Nicolas Clement s-a declarat impresionat de importanţa pe care aceştia au întreţinut o acordă culturii franceze.